Tutela minorului

23 Aug 2012


 

Pentru anumite categorii de persoane fizice aflate în situaţii speciale datorită vârstei, legea civilă oferă mijloace proprii de ocrotire. Astfel, în cazul minorilor ocrotirea se realizează prin părinţi, prin tutelă sau prin curatelă.

Tutela minorului






Tutela este un mijloc juridic de ocrotire care intervine atunci când minorul este lipsit de ocrotire părintească. Tutela se exercită numai în interesul minorului, atât în ce priveşte persoana, cât şi bunurile acestuia. Tutorele este obligat să asigure îngrijirea minorului, sănătatea şi dezvoltarea lui fizică şi mentală, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a minorului. Tutela este o sarcină personală şi gratuită.

Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt după caz: decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti, puşi sub interdicţie judecătorească, dispăruţi sau declaraţi morţi şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul minorului, instituirea unei tutele.

Poate fi numit tutore, o persoană fizică, sau soţul şi soţia împreună. Pentru mai mulţi fraţi şi surori poate fi numit un singur tutore.

Nu poate fi numit turore – un minor, o persoană pusă sub interdicţie judecatorească sau o persoană pusă sub curatelă; – cel decăzut din drepturile părinteşti sau declarat incapabil de a fi tutore; – cel aflat în stare de insolvabilitate; – cel care din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu poate îndeplini sarcina tutelei; – cel înlăturat prin act autentic sau prin testament de către părintele care exercită singur autoritatea parintească, în momentul morţii sale.




Părintele poate desemna, fie prin act unilateral sau prin contract de mandat, fie prin testament, persoana care urmează să fie numită tutore al copiilor săi. Această desemnare poate să fie revocată oricând de către părinte.

Când au fost desemnate mai multe persoane ca tutori, sau dacă există mai multe rude, afini, sau prieteni ai familiei minorului, care îşi exprimă dorinţa de a fi tutore, instanţa de judecată va hotărî, ţinând seama de condiţiile lor materiale şi de garanţiile lor morale. În lipsa unui tutore desemnat, instanţa numeşte cu prioritate ca tutore, o rudă, un afin sau un prieten de familie, cu acordul acestuia.  Poate refuza tutela: cel care are vârsta de 60 ani împliniţi, femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani, cel care creşte şi educă 2 sau mai mulţi copii, cel bolnav sau infirm, se mai poate refuza şi din cauza depărtării domiciliului persoanei respective, de bunurile minorului, sau alte motive întemeiate.

Minorul pus sub tutelă are domiciliul la tutore. Numai cu autorizarea instanţei, minorul poate avea şi o reşedinţă. Instanţa de tutelă este obligată să asculte minorul, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani.

Tutorele are obligaţia de a administra cu bună credinţă bunurile minorului. În acest scop, tutorele acţionează în calitate de administrator. Tutorele nu poate, în numele minorului, să facă donaţii şi nici să garanteze obligaţia altuia. Tutorele nu poate, fără avizul Consiliului de familie (instituţie juridică nouă, creată în anul 2012, despre care urmeaza să scriem şi noi) şi fără autorizarea instanţei de tutelă, să facă acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare sau grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, nu poate să renunţe la drepturile partimoniale ale acestuia şi nu poate să încheie acte care depăşesc dreptul lui de administrare. Tutorele poate înstrăina fără avizele sus menţionate doar bunurile minorului care sunt supuse pieirii, degradării, alterării şi cele devenite nefolositoare pentru minor.

Tutorele are îndatorirea de a-l reprezenta pe minor în actele juridice, dar numai până la împlinirea de către acesta a vârstei de 14 ani. După 14 ani, minorul poate încheia acte juridice, doar cu încuviinţarea scrisă a tutorelui.

Este interzisă, sub sancţiunea nulităţii, încheierea de acte juridice între tutore şi minor, şi chiar mai mult, între soţul sau rudele tutorelui şi minor.

Tutorele este obligat să prezinte anual, instanţei, o dare de seamă, despre modul cum s-a îngrijit de minor şi de bunurile acestuia. Instanţa, dacă apreciază că socotelile sunt corecte şi corespund realităţii, va da descărcare tutorelui.

Minorul care a împlinit 14 ani sau rudele acestuia, pot face plângere la instanţa de tutelă cu privire la actele sau faptele tutorelui, păgubitoare pentru minor.

Tutela poate înceta dacă nu se mai menţine situaţia care a dus la instituirea tutelei, precum şi în cazul morţii minorului. În cazul morţii tutorelui, moştenitorii acestuia vor prelua sarcina tutelei, până la numirea unui nou tutore.

Tutorele mai este îndepărtat şi dacă săvârşeşte un abuz, o neglijenţă gravă sau alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum şi dacă îşi îndeplineşte necorespunzător sarcina. În acest din urmă caz, poate fi obligat chiar la plata unei amenzi civile, în folosul statului.

Autor:

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.