Timpul meu, eu si cu mine

05 Jul 2012


 

Ziua incepe devreme, copiii se trezesc la 7 dimineata fix, pregatesc micul dejun, facem toaleta, urmeaza imbracarea si predarea lor pe mana bunicului, responsabil cu plimbarea, apoi munca, intalniri, agende, telefoane, taxiuri, proiecte, bugete, telefon acasa de check-up, apoi se face ora 7 seara si ajung acasa, stam in gradina, imi povestesc cum a fost ziua lor, le povestesc cum a fost ziua mea (mai mult pentru urechea la fel de obosita, dar interesata a sotului), vedem un buletin de stiri, mancam cina, facem dusul de seara si ne punem la culcare (eu pe cel mic la san, sotul pe cel mare cu o poveste).




Ziua a trecut si ne indreptam deja catre o noua zi. Am fost mama, am fost femeie de actiune, am fost sotie – am fost toate acele fatete care ma definesc ca persoana vie si autentica. Am functionat in toate aceste ipostaze cu placere si cu oarecare competenta sper, Am fost insa oare vreun minut eu simplu, fara responsabilitati, fara a ma raporta la nimeni altcineva inafara de mine? Am mai avut putere si timp si chef sa vizitez miezul acela al meu, simburele din care au crescut toate aceste radacini minunate care ma ancoreaza in viata mea?

Timpul meu, eu si cu mine

M-am trezit, m-am sculat din pat, cu toate ca ora era tarzie si eram franta de oboseala. Si cu toate astea, m-am reanimat ca sa fac ceva total inutil in raport cu rolul meu de mama, de profesionist, de sotie. Sunt o cinefila pasionata si voiam demult sa vad un film anume, castigase si un premiu Oscar, mi-l laudasera si prietenii – imi promisesem atunci solemn ca il voi vedea in conditiile in care nu mai aveam de ceva ani timp sa vad filme. Trecusera destule luni de la momentul cand imi promisesm treaba asta iar filmul aparuse deja pe DVD la ziar. Il aveam deci in casa dar se asezase praful pe el. Nu era un film de copii si nici sotul meu un dorea sa il vada pentru ca nu era genul lui de film. L-am scos deci din tipla, mi-am facut o cacao calda si, singura, in intunericul casei adormite, am vazut filmul. Mi-a placut si m-a relaxat si mi-a dat de gandit – a facut adica tot ceea ce trebuie sa faca un film bun. Insa valoarea experientei un a fost data de film ci de experienta  in sine – singura dar aproape de cei dragi, in casa tacuta si cufundata in intuneric, am sacrificat cateva ore de somn ca sa-mi dau intalnire cu mine insami.




Deconectarea mentala pe care am avut-o de la viata superba dar complicata de diferitele roluri pe care mi le-am asumat a fost una totala, inocenta si ciudat de odihnitoare. M-am simtit atat de bine in aceste doua ore de egoism pur incat aveam un mic sentiment de vinovatie cand m-am urcat inapoi in pat pe la ora 2 noaptea. Cu toate astea, am realizat ce nevoie aveam de aceasta pauza. A doua zi eram revigorata si vesela de parca venisem din vacanta. Am fost o mama mai rabdatoare, o sotie mai afectuoasa si am muncit mai eficient.

 

Asa ca am inceput sa planuiesc cat de des pot o asmenea ‘escapada’ cu propria persoana. Cum viata mea, asa cum se petrece ea acum, imi permite numai noaptea sa fur cate 2 ore, de multe ori nu ies din sfera activitatilor de interior. De cele mai multe ori vad un film, sau citesc ceva fara legatura cu mamicia sau cu profesia, sau scriu o poezie si o inscriu la o competitie internationala de creatie (asta da aventura!!! Au premii serioase in bani!). Sunt activitati complet arbitrare, fara vreun scop altul decat ca ma amuza si ma deconecteaza.

 

Denumit si me-time, adica timp-pentru-mine, studiile arata din ce in ce mai mult ca este esential sa ii facem loc in viata noastra ocupata de femei cu familie si job. Fie ca e o ora de dans sau un curs de crosetat, un film acasa sau la cinematograf, o plimbare solitara sau o vizita la salon, e important sa ne gasim resursele sa croim in viata noastra un pic de timp pentru noi si doar pentru noi. Merita credeti-ma.

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.