Nu vreau legume! 5 sfaturi pentru a învinge mofturile alimentare ale copiilor

25 Jun 2013


Ai un copil care a declarat război legumelor? Nu te lasă nici să te apropii de el cu furculiţa plină de legume? Refuză legume chiar şi fără să le fi încercat vreodată? Ţine cont de ideile de mai jos, şi cu răbdare şi tact, o sa reuşiţi încet să mâncaţi şi legume.




1. Nu forţa copilul să mănânce! Despre orice aliment ar fi vorba, nu putem forţa copilul să mănânce. Responsabilitatea ta, ca părinte, este să îi asiguri hrană sănătoasă şi echilibrată, să i-o pui în faţă, dar dacă o va mânca sau nu, este alegerea copilului (nu întotdeauna una bună sau conştientă, ştiu). Daca forţezi, experienţa mâncatului devine una neplăcută şi copilul va refuza tot mai multe alimente şi tot mai des. Încearcă să îţi păstrezi calmul şi întrerupe masa când simţi că eşti pe punctul de a-ţi pierde răbdarea. E şi mâine o zi şi cel mic nu va muri de foame dacă nu mănâncă bine azi.

2. Încearcă, încearcă, încearcă! Adesea cei mici ajung să aibă o lista “neagră” destul de lungă a alimentelor pe acre le mănâncă, şi cu complicitatea, neintenţionată a părinţilor. Scenariul obişnuit este următorul: încercăm o dată, încercaăm de două ori, poate de 3-4 ori şi decretăm: copilului nu-i plac ardeii. Apoi repetăm acelaşi scenariu cu roşiile, poate morcovii şi tot aşa. Şi pentru că decretăm o sentinţă definitivă şi irevocabilă, nu mai încercăm, nu îi mai oferim legumele respective. Oferă un aliment de cel puţin 15-20 de ori (cu pauze de câteva zile între ăncercări) înainte de a te hotărî că nu mai încerci cu broccoli să zicem. Şi dacă ai renunţat, nu renunţa pentru totdeauna. Peste o jumătate de an, 1 an, încearcă din nou.

3. Nu generaliza! Nu eticheta! Adesea, pornind de la scenariul de mai sus, facem o generalizare şi decretăm mai grav şi mai serios: “La copilul ăsta nu îi plac legumele”. De ce e asta un obicei de evitat? Pentru că, te face pe tine ca părinte să renunţi încet, încet şi să îţi scazi aşteptările (fără să vrei şi fără să îţi dai seama) şi pentru că îl face pe copil să refuze şi mai vehement orice legumă pentru că…nu-i aşa? Lui nu îi plac legumele, aşa că, dacă are în farfurie o legumă, chiar dacă nu a mai gustat-o vreodată, e tot o legumă şi lui, cum nu îi plac legumele, de ce să se mai obosească?

4. Fii un exemplu pentru el! Oare tu consumi suficient de des legume? Pune-ţi această întrebare. Sau tatăl, sau fratele mai mare? Adesea copiii care refuză legumele sau alt aliment, au părinţi care nu le consumă prea des, dar, ştiind că este sănătos, îl oferă celui mic. Însă, copiii învaţă mult mai mult din ceea ce văd decât din ceea ce li se spune. Mănâncă legume în mod frecvent, diversifică – sunt atâtea legume acre pot fi încercate şi atâtea moduri în care pot fi gătite şi oferite: de exemplu tăiate cubuleţe, felii, răzălite, fierte, făcute la abur, în cuptor, trase la tigaie etc. Şi atâtea combinaţii de legume, carne şi peşte, încât doar fantezia culinară ne limitează. Insistă însă, copilul tău nu se va lăsa uşor păcălit, va aştepta o perioadă să îi „demonstrezi” că legumele sunt bune şi le mănânci şi tu (şi nu încerci doar să îl „prosteşti”) sau altfel spus această strategie dă roade pe termen lung, nu are efect imediat.




5. Nu îi cere prea mult şi dă-i voie să greşească! Cere-i ajutorul şi lui! Introdu o singură legumă la o masă şi în cantitate mică. Da-i voie să scuipe dacă chiar nu îi place. Dacă îl cerţi când face asta, va refuza apoi să mai încerce şi nu va dori să mai deschidă gura. Reacţionează cu calm, spune-i că e în regulă dacă de data asta nu i-a plăcut, o să încercăm altceva, altă dată. Apoi încearcă să îl cooptezi şi pe el, să fiţi tu şi el de o parte a baricadei şi dificultatea lui de a mânca legume de cealaltă parte (nu tu de o parte şi el de alta). Asta va reduce mult conflictualitatea meselor. În funcţie de vârsta lui, stabiliţi un „plan de bătaie”: o listă scrisă sau desenată a legumelor pe care veţi încerca să le mâncaţi. Poate fi „O legumă nouă pe săptămână”: o săptămână întreagă în acre împreună, daţi o şansă unei legume şi încercaţi să o gătiţi în feluri şi forme diferite, singură sau amestecată cu altceva ce îi place.

Şi, în final, nu uita să te gândeşti pe termen lung, nu pe termen scurt: poate va trebui să „pierzi unele bătălii ca să câştigi războiul”. Cam multe expresii şi referiri cu tematică războinică, nu-i aşa? Sper ca la tine, mămico, „bătălia legumelor” să fie cât mai plăcută şi mai lipsită de conflicte.

Mult succes!

Autor:

Managing Partner la PsyLife Clinic Dr. in Psihologie psiholog clinician, psihoterapeut specialist

E-mail:
adela_raluca2@yahoo.com
Website:
http://www.psylife.ro

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.