Secretul bebelusului dragalas

07 Nov 2012


 

De cate ori vad viitori parinti ma minunez de lumina din ochii lor: sunt nerabdatori, plini de energie, fericiti. Apoi ii vad dupa nasterea bebelusului si sunt nedormiti, anxiosi si…chiar mai fericiti. Bebelusul bucalat care le conduce viata in primul an de viata este cea mai dulce grija pe care o poate avea un adult. Chiar daca ritmul de dezvoltare difera de la copil la copil in mare primul an de viata este un an de curata bebelusie, in care esti solicitat non-stop ca parinte.




Secretul bebelusului dragalas

In caz ca nu stiati suntem o raritate in regnul animal in ceea ce priveste faptul ca puii de om, desi se nasc dupa o perioada relativ lunga de gestatie, au nevoie de atat de mult timp ca sa devina mobili si relativ autonomi, avand nevoie de timp si ingrijire atenta pana sa ne ridicam in doua picioruse.

 

In regnul animal exista 2 tipuri de animale: speciile altriciale care fac pui neajutorati de care trebuie sa se ingrijeasca cu atentie mult timp dupa nastere, hranindu-i, incalzindu-i si protejandu-i (cum sunt oamenii) si cele precociale care fac pui aproape autonomi, niste clone miniaturale ale adultilor si care, in afara de dezavantajul dimensiunii, au aproape toate caracteristicile si abilitatile parintilor din primul moment de viata (mai putin maturitatea sexuala si experienta de viata, evident).

 

In general, animalele altriciale nasc un numar mare de pui la o nastere (spre ex. cainii, pisicile etc.) avand o perioada scurta de gestatie, iar puii lor sunt mici si neajutorati, solicitand toata atentia parintilor timp de mai multe luni pana cand devin independenti.

 

In schimb, animalele precociale au perioade lungi de gestatie si, ca atare, puii lor se dezvolta indeajuns de mult in uter ca in momentul in care se nasc sa fie bine dezvoltati neuro-motor. Cu totii ne-am minunat de manzul care se ridica rapid in picioare dupa nastere si incepe sa zburde fara probleme sau de puiul de elefant care la cateva minute dupa nastere se incoloneaza alaturi de membrii maturi ai turmei pentru a marsalui pe distante lungi in cautarea apei. La fel, puii primatelor, cele mai apropiate de noi ca specie, se nasc cu ochii larg deschisi si coordonare fizica perfecta, pentru a putea sa se agate imediat dupa nastere de blana mamei, sa doarma si sa suga lapte chiar si cand aceasta sare din pom in pom. In general, animalele care au o perioada lunga de gestatie sunt gata sa dea piept cu lumea fara probleme.

 

Cum spuneam insa, puiul de om se naste neajutorat ca la speciile altriciale, insa dupa ce sta mult mai mult in uter precum speciile precociale. Cu alte cuvinte, desi sarcina are multe luni in care teoretic bebelusul ar avea timp si resurse sa se dezvolte neuro-motor indeajuns de mult ca atunci cand se naste sa fie relativ autonom, totusi bebelusul dupa nastere are nevoie de ani intregi ca sa mearga in picioare si sa isi coordoneze miscarile la fel de bine ca un adult.




Ei bine, aceasta ciudatenie este tot o consecinta a modului in care natura a negociat ca sa impace dimensiunea mare a creierului de om cu dimensiunea bazinului feminin. Astfel, natura a reglat ca sa crestem cat putem de mult in uter insa nu mai mult decat ne permite deschiderea bazinului mamei, adica exact atat cat sa putem sa ne nastem. In raport cu alte specii precociale care au perioade de gestatie la fel de lungi, bebelusii chiar si atunci cand se nasc la termen, sunt practic prematuri – ei au nevoie de inca 9 luni aproximativ ca sa se ridice in picioare. Dar asta este solutia de compromis pe care natura a gasit-o ca sa ne permita totusi sa ne nastem, noi si capul nostru mare.

 

Si cum spuneam si altadata, natura nu lasa niciodata calculul neterminat, asa ca tot ea s-a ingrijit se pare ca sa ne faca sa ne nastem indeajuns de dragalasi ca parintii nostri sa se indragosteasca iremediabil de noi desi nu le este deloc usor sa se ingrijeasca de o fiinta atat de neajutorata. Astfel, se pare ca o posibila explicatie a aportului mare de grasime din ultimele saptamani de gestatie a fatului au rolul de a ne face mai…dragalas. In raport cu nou-nascutii cimpanzeilor sau ai altor specii cu perioade la fel de lungi de gestatie, si care se nasc atosi si svelti pentru a putea sa se ridice repede, puii de om se nasc bucalati, plini de gropite si cute. Acesta este un alt mod de a ne face dragalasi in ochii parintilor noastri, legandu-i emotional de noi indeajuns de tare ca ei sa duca angajamentul de a ne creste mari la bun sfarsit, desi nu le este deloc usor.

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.