Religia si influentele sale asupra alaptarii

14 May 2013


Desi alaptarea este un act fiziologic cu impact benefic major asupra sanatatii copiilor si mamelor deopotriva despre care nu ai crede ca poate fi influentat de cultura sau religie, el a fost si este totusi intr-o relatie stransa cu religia si cultura, cum sunt dealtfel si alte acte fiziologice (iar feminista din mine nu se poate abtine sa nu observe ca majoritatea functiilor trupesti regularizate prin norme culturale si/sau religioase sunt mai ales cele care tin de fiziologia feminina: menstra, conceptia, nasterea, alaptarea).




Interesul pentru modul in care diferitele religii se raporteaza la alaptare mi-a fost trezit de decizia din 2008 a Vaticanului de a scoate din faimoasele sale depozite de comori interzise tablouri si icoane infatisand-o pe Sfanta Maria cu sanul dezgolit si alaptandu-l pe copilul Isus. Aceste imagini, considerate indecente tip de 4 secole de catre Vatican, sunt botezate generic Madonna Lactans si expertii spun ca isi au originea in arta precrestina care o arata pe zeita Isis alaptandu-l pe zeul Horus. Intre secolele XII su XIV au abundat astfel de imagini mai ales ca aceasta este perioada in care religia crestina incepe sa o venereze pe mama Mantuitorului, acordandu-i un loc de frunte in tematica artistica.

Interesant este ca in Europa Catolica a Evului Mediu alaptarea propriilor copii a devenit problematica din cauza relatiei intre alaptare si fertilitate. Avand in vedere ca religia catolica incuraja doar actul sexual care avea ca scop procrearea si stiindu-se ca in general alaptarea avea efect contraceptiv, devenise o problema pentru proaspetele mame din paturile sociale superioare sa-si alapteze copii deoarece puteau fi banuite ca fac sex recreativ cu sotii lor in aceasta perioada in care nu pot procrea. Asa ca femeile cu stare au gasit o solutie interesanta ca isi pastreze onoarea si viata sexuala permisa de Biserica: au angajat doici – femei din paturi sociale inferioare care aveau lactatie si care le puteau alapta copiii contra-cost. Ei bine acest obicei a devenit foarte popular in randul mamelor instarite iar acest fenomen a avut un efect artistic neasteptat: tocmai pentru ca alaptarea a devenit o activitate facuta de femeile fara stare, Biserica Catolica a incurajat arta infatisand-o pe Sfanta Maria alaptand, insa in haine simple – scopul era de a populariza veneratia pentru Sfanta Maria, aratand-o umana si umila, in contrast cu portretizarile de pana atunci care o aratau in straie bogate, ca Imparateasa Cerurilor.

Chiar si asa, politica Bisericii Catolice s-a schimbat radical in sec. XVI cand a fost puternic descurajata nuditatea in arta religioasa – tot atunci Biserica a inceput sa ascunda toate operele de arta religioasa de tip Madonna Lactans.

Spre deosebire de Biserica Catolica si relatia ambigua, mai degraba negativa pe care o avea cu alaptarea, Biserica Protestanta avea o pozitie clara si intransigenta: mamele trebuiau sa-si alapteze ele insele copiii altfel savarseau un pacat grav fiind afurisite de catre Biserica si comunitate ca femei rele si egoiste. Alaptarea era divinizata mai ales in randul Puritanilor al caror intreg discurs religios era construit pe metafora alaptarii (preotii erau considerati sanul lui Dumnezeu iar credinciosii erau chemati la slujba duminicala pentru a suge de la sanul credintei, pierderea credintei era considerata o intarcare iar viata eterna ti-o petreceai la pieptul Domnului unde te hraneai cu gratia divina). Cu toate acestea, in randul comunitatilor de colonisti din America secolului XVIII, practica angajarii doicilor era in floare, iar ziarele erau pline de anunturi ale femeilor care isi ofereau serviciile (semn ca religia era totusi mai putin aplicata decat legile economiei de piata).




La fel de clara in recomandarile privitoare la alaptare este si Coranul: in Cartea Sfanta a Islamului mamele sunt invatate sa-si alapteze copiii cel putin 2 ani, iar decizia de a intarca trebuie luata in comun tatal copiilor. Mai mult, alaptarea este considerata un act parental suprem astfel ca daca o mama alapteaza copilul altcuiva acest copil devine si copilul sau, fiind frate/sora de lapte cu proprii ei copii. Aceasta relatie de parentalitate prin alaptare este atat de puternica incat fratii de lapte nu au voie sa se casatoreasca intre ei desi nu exista in fapt niciun grad de rudenie intre ei.

In religia iudaica, alaptarea este vazuta favorabil in general, fiind recomandata timp de 2 ani pana la maxim 4-5 ani. Consumul de lapte matern muls este considerat kosher atat pentru copii cat si pentru adulti (adica conform cu legile alimentare iudaice). Interesant este ca alaptarea este tratata in Torah marginal si mai mult in relatie cu alte procese fiziologice femeiesti (menstra, ovulatia, lauzia) care sunt analizate in detaliu si care au parte de reguli bine definite ce guverneaza viata femeii.

La hindusi, alaptarea e integrata in ritualuri religioase complexe. Desi e vazuta pozitiv si discursul religios hindus foloseste din plin metafora alaptarii (sanul si laptele matern sunt simboluri ale longevitatii si dulcetii nectarului) iar arta hindusa abunda de zeitati cu sani dezgoliti si plini, in ceremonia care se realizeaza la nasterea copiilor initierea alaptarii este intarziata pentru ca tatal (sau o ruda de sex masculin) sa hraneasca nou-nascutul cu o gura de unt clarifiat si miere dintr-o lingurita de aur pentru a-i conferi intelepciune si inteligenta. In acest timp, rudele de sex feminin spala simbolic sanii mamei pentru a o pregati de alaptare. Importanta pe care religia hindusa o da acestei mese simbolice inainte de alaptare a avut un efect cultural bizar: colostrul, primul lapte extrem de hranitor si benefic pentru nou-nascut, a dobandit o reputatie proasta, fiind considerat uneori chiar otravitor, fiind muls si aruncat pana la aparitia laptelui matur.

Este fascinant cum un act atat de simplu, de firesc si de propriu fiziologiei noastre de mamifer de succes a devenit un act pe care religia, cultura si economia de piata il regleaza in fel si chip. Abia recent umanitatea a considerat de cuviinta sa reaseze alaptarea acolo unde ii este locul prin politici globale de sanatate publica intemeiate pe medicina bazata pe dovezi si menite sa promoveze exclusiv interesul suprem al copilului si al mamei. Organizatia Mondiala a Sanatatii, UNICEF si alte organizatii care promoveaza alaptarea si-au asumat rolul greu de a recalibra religii, culturi si interese economice pentru a repune in drepturi primul act de parentalitate responsabila, sau mai simplu spus, primul act de iubire pentru copiii nostri.

Cunoasteti vreun obicei, datina, rit religios care normeaza alaptarea?

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.