Reglementări noi în privinţa combaterii violenţei în familie

13 Jun 2012


 

Legea 25/2012 aduce modificări majore în privinţa protecţiei vieţii de familie împotriva violenţelor de orice fel. Această lege, în vigoare de la data de 12 mai 2012, modifică şi completează Lega nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, care până la data de 12 mai 2012 reglementa această problemă socială.

Legea proclamă prevenirea şi combaterea violenţei în familie ca reprezentând o importantã problemã de sãnãtate publicã.

Reglementări noi în privinţa combaterii violenţei în familie

Conform legii, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. Legea distinge mai multe categorii de violenţă familială, pe care le defineşte astfel:




a) violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

c) violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

d) violenţa sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;

e) violenţa economică – interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

f) violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ, impunerea izolării prin detenţie, inclusiv în locuinţa familială, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

g) violenţa spirituală – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.




După această amplă definire şi categorizare a violenţei familiale, legea procedează la definirea noţiunii de membru de familie, arătând categoriile care se subscriu acestei noţiuni:

 a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;

b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie;

c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc;

d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt sau în drept drepturile faţă de persoana copilului;

e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală sau handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.

Observăm că pentru a beneficia de prevederile prezentei legi, este importantă comuniunea de fapt de locuinţă şi viaţă între făptuitor şi victimele sale. Relaţiile între aceştia trebuie să fie relaţii de familie sau asemănătoare acestora stabilite ca urmare a comuniunii de locuinţă şi gospodărire comună.

Victima violenţei în familie are dreptul la respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private, la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale, la protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale, la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum şi la asistenţă medicală gratuită, la consiliere şi asistenţă juridică gratuită.

Legea însărcinează autorităţile administraţiei publice centrale şi locale cu obligaţia de a lua măsurile necesare pentru prevenirea violenţei în familie şi pentru preîntâmpinarea unor situaţii de încălcare repetată a drepturilor fundamentale ale victimelor violenţei în familie.

Acestea au obligaţia să asigure exercitarea dreptului la informare al victimelor violenţei în familie, potrivit competenţelor ce le revin, după caz, cu privire la:

a) instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă şi protecţie a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;

b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;

c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;

d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;

e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;

f) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat, potrivit legii.

Având în vedere că noile reglementări sunt foarte importante, vom reveni pe marginea acestora prezentând unităţile care funcţionează în domeiul prevenirii şi combaterii violenţei în familie – centre, adăposturi, precum şi măsurile juridice mai exact Ordinul de Protecţie şi procedura acestuia la instanţa de judecată.

Autor:

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.