De ce nu au copiii rabdare?

10 Dec 2013


Aud foarte des in jurul meu plangerile paritilor si bunicilor unor copii cu varsta intre 3-8 ani referitor la rabdare: “Nu are rabdare la nimic.”, “N-ar sta un pic locului”, “Nu intelege ca trebuie sa aiba rabdare”, “Vai rabdarea asta!”, “Dar ai rabdare, nu te enerva!” s.a.m.d.




Desi ma pot identifica foarte bine cu frustrarile parintilor / bunicilor atunci cand copilul are un comportament mai agitat, cred ca problema sta in asteptarile noastre, nu in comportamentul copiilor. Adica haideti sa ne gandim putin: exact ce rabdare asteptam de la un copil de 3-4 ani? Rabdarea sa stea pe un scaun timp de cateva ore, sa urmareasca atent si sa vorbeasca doar atunci cand este intrebat? De ce ne miram totusi ca un copil de 3-4 ani nu sta locului si alearga? Ce ne-am astepta sa faca in schimb? Un copil de varsta asta poate fi tinut locului – la televizor. Dar vrem sa facem asta?

Scena mea preferata (in care marturisesc ca uneori ajung si eu protagonista) este cea in care adultul isi pierde rabdarea cu copilul care…nu are rabdare. Ridicam tonul sau ne repezim (fara rabdare) la un copil care …nu are rabdare sa astepte ceva…si incercam cu un comportament total lipsit de …rabdare…sa ii explicam ca el trebuie sa aiba RABDARE. Repetitia cuvantului rabdare este intentionata si menita sa scoata in evidenta paradoxul situatiei. Degeaba explicam verbal copiilor ca trebuie sa aiba rabdare daca noi le demonstram prin comportamentul si reactiile noastre ca nici noi nu prea stim ce e aceea rabdarea.

Asadar de ce nu au copiii rabdare?




Pentru ca acest cuvant este o umbrela pentru foarte multe abilitati si comportamente care se invata. Rabdarea nu este o “dotare standard” a speciei umane, nici a adultului, daramite a copilului.

Pentru ca uneori nici noi adultii din jurul lor nu avem o rabdare adecvata varstei noastre si asteptam prea mult de la copiii nostrii. Aici s-ar putea sa ma contrazica multi parinti si sa imi spuna ca asteptarile lor sunt rezonabile. In unele cazuri da, dar in cele mai multe asteptam prea multe la varste prea mici si nu le dam timp copiilor sa invete.

Pentru ca rabdarea se invata prin exemplu si modele, nu din “teorie explicativa”. Daca noi, adultii din jurul lor, nu avem rabdare cu “nerabdarea” lor, putem sa le tinem adevarate cursuri si seminarii despre rabdare…nu vor invata nimic.

Pentru ca rabdarea presupune, printre altele, sa iti controlezi anumite impulsuri, comportamente. Sa fim sinceri, noi adultii, cat de bine ne pricep la asta? De cate ori ne controlam impulsul de a manca ceva nesanatos, dar gustos? Sau impulsul de a transmite o “barfa suculenta” mai departe? Sigur, comportamentele sunt diferite, dar mecanismul e acelasi.

Pentru ca nu scrie nicaieri si nu ne-a promis nimeni ca copiii sunt rabdatori :).

Pentru ca inainte de a cere rabdare, trebuie sa oferim rabdare. Si ce mod mai bun de a invata un copil sa aiba rabdare decat a fi noi rabdatori cu nerabdarea lui?

Si pentru multe, multe alte motive…

Nu spun ca e usor, e incredibil de greu. Dar nu noi adultii, parintii ar trebui sa ducem greul si sa usuram invatarea copiilor nostrii? E greu, dar putem invata si noi sa fim mai rabdatori. Daca noi, parintii, vom sti mai bine ce e rabdarea si vom invata sa avem noi insine rabdare, vom sti mult mai bine sa ne invatam copiii sa aiba rabdare.

O zi frumoasa si … plina de rabdare alaturi de copii!

Autor:

Managing Partner la PsyLife Clinic Dr. in Psihologie psiholog clinician, psihoterapeut specialist

E-mail:
adela_raluca2@yahoo.com
Website:
http://www.psylife.ro

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.