Protectia drepturilor copilului

04 Apr 2012


 

Deşi majoritatea adulţilor cunosc dispoziţiile legale privind drepturile copilului prin prisma „bunului simţ”, este de interes să ştim ca există legi în acest sens, care prevăd exact care sunt aceste drepturi şi care sunt sancţiunile pentru nerespectarea lor. Legea nr. 272/2004 reglementează cadrul legal general pentru respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului.

De dispoziţiile acestei legi beneficiază: copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României; copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate; copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României; copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie cu privire la regimul refugiaţilor în România; copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate de către autoritătile publice române competente.

Protectia drepturilor copilului

În general, când se vorbeşte despre protecţia copilului, gândul ne duce la acele cazuri extreme de neglijenţă, de violenţă, care crează stupoare şi revoltă. Dar trebuie să ştim că legea protejează în egală măsură şi drepturile privind dezvoltarea spirituală, morală şi mentală a copilului.

Sub umbrela largă a drepturilor general cunoscute, cum ar fi: dreptul la nume, dreptul la educaţie, dreptul la sănătate, etc, se regăsesc şi anumite aspecte, despre care se vorbeşte mai puţin şi de care părinţii sau persoanele cu atribuţii în acest domeniu, ar trebui să ţină cont, în caz contrar riscând atragerea răspunderii contravenţionale sau chiar penale.

 

Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.

 

Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată acestei responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.

 

 Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.

 

În continuare, vom expune câteva din drepturile copilului, reglementate legal, cu menţiunea că enumerarea nu este exhaustivă:

Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte părinţii, de a fi îngrijit, crescut, educat de aceştia, de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia, cu rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

– Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale.

– Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

– Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie.

– Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

– Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

– Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale. Părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi au obligaţia să înscrie copilul la şcoală şi să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare. Dar copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale.

– În cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.

– Copilul are dreptul la odihnă şi vacanţă.

– Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă.

– Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării economice şi nu poate fi constrâns la o muncă ce comportă un risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

– Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope. În acest sens, este interzisă vânzarea de solvenţi copiilor, fără acordul părintelui ori al altui reprezentant legal.

– Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale, de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor.

– Copilul are dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare, cum sunt: dezvoltarea forţată a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase, fizice şi mentale; exploatarea copilului în cadrul unor cercetări ori experimente ştiinţifice; exploatarea copilului de către mass-media; exploatarea sexuală; încheierea adopţiilor în alte scopuri decât interesul superior al copilului; răpirea şi traficarea copiilor, etc.

Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului există şi „telefonul copilului”.

Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia copilului pot constitui abateri sau  contravenţii, mergând până la atragerea răspunderii penale.

Prin “copil”, legiuitorul înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, în condiţiile legii.

Prin reglementarea acestui ansamblu de drepturi ale copilului, legiuitorul urmăreşte instituirea unei protecţii speciale a acestuia, diferită de protecţia socială, menită să îl protejeze pe copil chiar şi de persoanele care prin poziţia şi rolul lor în viaţa copilului – uneori chiar cu bună intenţie, dorind „ce este mai bun” pentru copil –  pot abuza de acesta.

Autor:

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.