Pensia de urmaş

24 Oct 2012


Pensia de urmaş reprezintă una din categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, alături de pensia pentru limită de vârstă; pensia anticipată; pensia anticipată parţială şi pensia de invaliditate.

Conform legii menţionate, pensia de urmaş se cuvine copiilor şi soţului supravieţuitor, dacă susţinătorul familiei, decedat, era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii, chiar dacă anterior decesului nu a apucat să primească efectiv pensie.




Copiii au dreptul la pensie de urmaş:

a)        până la vârsta de 16 ani;

b)       dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;

c)        pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în

una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b).

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani. În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin un an.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie, ori dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut.




Soţul supravieţuitor care nu îndeplineşte condiţiile privind durata căsătoriei şi invaliditate arătate mai sus, beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie, sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut.
Soţul supravieţuitor care are în îngrijire, la data decesului susţinătorului, unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani, beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie, sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut.

 

Pensia de urmaş se stabileşte, după caz, din:

a)   pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat;

b)   pensia de invaliditate gradul I, în cazul în care decesul susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.

Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din punctajul mediu anual realizat de susţinător, aferent celor două tipuri de pensii de la punctele a) şi b) de mai sus, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, în procente, 50% – pentru un singur urmaş; 75% – pentru 2 urmaşi; 100% – pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.

Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, se stabileşte prin însumarea drepturilor de pensie de urmaş, calculate după fiecare părinte.

În cazul modificării numărului de urmaşi, pensia se recalculează în conformitate cu procentele arătate mai sus, raportate la numărul de urmaşi.

Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat, poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie. Deci el nu poate primi amândouă pensiile, şi a sa şi a soţului său, cumulat.

Autor:

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.