O felie de copilarie

19 Sep 2012


Fiind un copil cu o copilarie fantastica de frumoasa, una din preocuparile mele ca parinte este sa incerc sa las mostenire copiilor mei macar cateva dintre experientele care mi-au insorit mie copilaria. Povesteam mai demult despre verile olimpice si faptul ca am reusit sa ii ajut sa guste din frumusetea lor anul acesta. Recent, m-am ambitionat sa repet succesul avut la Jocurile Olimpice cu o alta experienta ultracalifragilistica a copilariei mele.

O felie din copilarie






Facand curat intr-un dulap vechi am gasit pusa bine la pastrare o felie din copilaria mea: o caseta (ea insasi un memento negru si prafuit al tehnologiei video inainte de era digitala) cu desenul animat Disney Mica Sirena. Nu va pot spune cat de tare m-a bucurat aceasta descoperire – era desenul meu animat preferat in copilarie: m-a incantat muzica superba, animatia baroca, clasica si cinstita (adica manuala ci nu pe calculator) si evident povestea fetei rebele care doreste sa isi traiasca propria viata, ci nu cea harazita ei de statutul de printesa a marii. Cel mai muzical dintre desenele Disney (poate si datorita faptului ca muzica si cantecul erau chiar subiecte in actiune) Mica Sirena mi-a incantat copilaria intr-un moment cand ieseam din epoca gri a comunismului si nu vazusem decat desene binecuvantate de PCR: Mihaela, Miaunel si Balanel si plicticoasele desene cu personaje de plastilina ale bulgarilor. Va imaginati ce soc cultural am avut la 7 ani cand am vazut pe caseta Mica Sirena – m-am indragostit pe viata si pana in ziua de azi pot sa o desenez pe Ariel cu ochii inchisi si stiu toate cantecele pe de rost.

O felie de copilarie

Ca sa fim insa obiectivi, lasand la o parte pasiunea mea pentru acest desen animat, Mica Sirena a fost unul dintre cele mai bune desene Disney (a luat si Oscarul pentru muzica) fiind si ultimul realizat exclusiv cu tehnici de animatie clasica, fara calculator (urmatorul desen produs de Disney a fost Frumoasa si Bestia care a marcat inceputul trecerii la animatia digitala). Personajele comice erau chiar comice iar scenariul era bine scris povestea servind drept suport pentru animatie, ci nu vice-versa (acum mi se pare ca gratie avansului galopant al tehnologiei de animatie digitala omuletii din acest business fac desene animate in care povestea este doar un pretext pentru a-si etala animatia digitala trasnet). In fine, entuziasmata la culme si cu caseta in mana mi-am chemat baietii si am inceput sa le povestesc despre acest minunat desen animat si cat de tare mi-a placut mie cand eram un pic mai mare ca ei. Entuziasmul meu a mers intr-atat de departe incat am sters de praf videoplayer-ul (alta relicva din paleozoic) si le-am pus desenul animat ca sa il vada si ei.
Cei mici s-au molipsit de entuziasmul meu si s-au asezat ca la cinematograf atenti si cuminti ca niste elevi in prima zi de scoala mai ales ca si eu eram in rand cu ei. In prima faza au fost un pic iritati ca dialogul nu era in romana (deh! duse sunt vremurile cand invatam limbi straine din desene – acum toate desenele sunt dublate pierzandu-si atat din farmec cat si din valoarea pedagogica). Insa eu eram hotarata sa le povestesc firul narativ pentru ca imi doream sa le placa la fel de mult cum mi-a placut si mie. Au urmarit, au pus intrebari si per total nu au fost prea impresionati spre dezamagirea mea.




O felie de copilarie

In timpul ce eu le povesteam ca Printul ba se inneca ba se dadea de ceasul mortii sa o salveze pe micuta sirena de vrajitoarea cea rea fiu-meu mic observa fara gres momentul cand Printul isi pierdea cizmele din picioare: Mami, i-au cazut bocancii!! Mami de ce nu mai are bocanci?! Mami iar si-a pierdut bocancii!? In fine, asta a fost preocuparea lui majora in toata povestea. Fiu-meu mare in schimb a fost fascinat de personajul negativ (vrajitoarea caracatita Ursula) si s-a extaziat de cate ori aparea: Mami uite caracatia neagra si grasa! Si deasemenea i-a placut mult de Regele Triton, tatal micii sirene Uite, Mami, Mos Craciun e gol! Mos Craciun face baie! Mami de ce Mos Craciun e jumate peste? – Deci interpretarea lui a fost una cu totul si cu totul originala. M-am amuzat teribil, bineinteles, insa recunosc ca m-a durut ca nu au gustat magia desenului animat care imi incantase mie copilaria. Mi-am spus ca probabil sunt prea mici si ca o sa mai incerc peste vreo doi ani sa ii conving de magia acestui desen Disney, nerenuntand la visul de a ma bucura de poveste alaturi de ei. Oricum, concluzia pe care au tras-o ei dupa ce au vazut filmul a fost ca era despre un crab rosu cu gura mare (ceea ce in mare masura e adevarat, crustaceul Sebastian fiind prezent pe ecran in mai toate scenele si fiind si cel mai vocal personaj).
La vreo doua zile de la aceasta vizionare cu succes moderat (si pe care eu totusi il consideram o dezamagire pentru ca intretinusem iluzia ca filmul imi va prilejui ocazia unui moment de comuniune marca Disney cu baietii mei), imi faceam de lucru in bucatarie si fredonam una din melodiile din film cand Filip s-a oprit brusc din joaca, a venit la mine si cu un zambet larg mi-a spus: Mami asta e cantecul crabului! Am ramas cu gura cascata! Recunoscuse melodia din film. Apoi mi-a cerut fara sa stea pe ganduri: Canta cum canta vrajitoarea! I-am cantat si s-a extaziat alergand la fratiorul lui ca sa-l anunte de minune: Vino repede ca Mami canta ca in desenul cu crabul! Din bucatarie am auzit tropaiala desculta a celor doi frati care veneau val-vartej sa imi ceara un recital complet: Mami canta si cantecul sirenei! Mami mai canta o data cantecul crabului! Si tot asa si inca de trei ori de la  capat.

Baietii mei despre care credeam ca au ramas cu ideea ca povestea este despre pierderea cronica a cizmlor si aventurile lui Mos Craciun despuiat, ei bine, retinusera toate melodiile si le-au recunoscut imediat cantate chiar si de mine. Nu am putut sa cred ca ore in sir s-au amuzat agatati de gatul meu cerandu-mi sa le cant cantecele din Mica Sirena – dar nici eu nu m-am lasat mai prejos si le-am cantat cu patos si interpretare scenica de fiecare data. Momentul, deci, de comuniune a venit si mi s-a indeplinit dorinta de a le servi o felie din copilaria mea iar aceasta sa le placa la fel de mult cum mi-a placut si mie.

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.


Warning: Unknown: Failed to write session data (memcache). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/apachetmp/sessions) in Unknown on line 0