Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului

17 Jun 2013


Măsura încredinţării minorilor, fie unuia dintre părinţi, fie unei terţe persoane, se dispune prin hotărâre judecătorească.

Părinţii separaţi de copiii lor – de obicei în cadrul procedurii de divorţ – au dreptul de păstra legături personale cu aceştia. Astfel, se poate stabili fie de comun acord de către părinţi, fie de către instanţa de judecată, un program de vizitare al minorilor, săptămânal, de sărbători, în vacanţe, etc, când părintele va avea dreptul să petreacă timp cu minorul, să menţină legăturile personale cu acesta.




Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului, constituie infracţiune conform Codului penal şi se sancţionează cu închisoarea de la 1 lună la 3 luni sau amendă.

Această infracţiune constă în reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii. Este vorba de un minor care a fost încredinţat spre creştere şi educare unuia dintre părinţi sau unei terţe persoane, de obicei rude apropiate, spre exemplu unchi, bunici. Minorul, aflându-se temporar la celălalt părinte, nu este lăsat să se întoarcă la părintele/persoana căreia i-a fost încredinţat conform hotărârii judecătoreşti. Reţinerea minorului trebuie să aibă loc fără consimţământul părintelui/persoanei căreia i-a fost încredinţat conform hotărârii judecătoreşti. În cazul în care fapta se comite prin răpire, vom fi în prezenţa unei alte infracţiuni, mai grave, anume lipsirea de libertate.

Forma asimilată a acestei infracţiuni are în vedere fapta persoanei căreia i s-a încredinţat un minor prin hotărâre judecătorească spre creştere şi educare, de a împiedica în mod repetat, pe oricare dintre părinţi, să aibă legături personale cu minorul, în condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent. Este vorba de un minor care a fost încredinţat unei terţe persoane, prin hotărâre judecătorească, iar această persoană îl pune pe minor în situaţia de a nu avea contacte personale cu părinţii săi.




Se poate să fim în prezenţa situaţiei unui divorţ, când minorul a fost încredinţat spre creştere şi educare, unuia dintre părinţi. În acest caz, minorul este împiedicat de părintele căruia i-a fost încredinţat, să aibă legături cu celălalt părinte. Împiedicarea trebuie să aibă caracter repetat, să se fi întâmplat cu mai multe ocazii, de unde să rezulte caracterul succesiv şi intenţia sistematică de a îndepărta pe minor de părintele/părinţii săi.

În cazul în care măsurile privind încredinţarea minorului nu sunt respectate, părintele sau persoana căreia i-a fost încredinţat acesta, conform legii, are posibilitatea de a se adresa cu o plângere către organul de urmărire penală – poliţie sau parchet.

De asemenea, legea prevede posibilitatea părţilor de a se împăca, caz în care răspunderea penală va fi înlăturată.

Relaţiile de familie sunt deosebit de importante pentru creşterea şi dezvoltarea minorilor, în special pe plan emoţional, acestea având nevoie în permanenţă de ocrotirea şi sprijinul părinţilor.

Autor:

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.