Modul in care interactionam cu bebelusul si efectele sale

07 May 2013


Imaginea unui parinte care se joaca cu bebelusul fata in fata, facand grimase si sunete hazlii este asa de bine fixata in mentalul nostru incat toti ne crestem astfel copiii. Ne apropiem fata de fata bebelusului si ne dam in spectacol – ei sunt incantati si reactioneaza la atentia sporita si exclusiva pe care o primesc din partea noastra. Ne e greu sa ne imaginam ca alte culturi isi pot creste copiii fara acest contact frontal fara ca cei mici sa aiba de suferit. Si totusi un studiu realizat de psiholoaga Heidi Keller arata cele mai simple gesturi uzuale in interactiunea cu bebelusul influenteaza modul in care acesta va relationa ca adult. Mai mult, acest studiu arata ca exista un tip extrem de diferit de interactiune cu bebelusul care duce cu succes la dezvoltarea sa intr-un adult adaptat la un stil de viata diferit de cel vestic.




Modul vestic de a interactiona cu bebelusul este cel bazat de contact frontal, unu-la-unu, mama si bebelusul. Keller a studiat insa stilul de parenting timpuriu al tribului Nso din Africa unde mamele isi poarta bebelusii in fata: ei vad foarte putin fata mamei si vad in schimb alti membri ai familiei si ai comunitatii. Cand a aratat mamelor Nso imagini cu mame din Germania jucandu-se cu copiii lor acestea au concluzionat ca probabil in Germania exista o lege care descurajeaza contactul corpului mamei cu bebelusul. In schimb, cand mamele din Germania au vazut imagini cu mamele cameruneze au banuit ca exista vreun obicei care descurajeaza mamele sa-si priveasca bebelusii in fata.

In plus, nu doar ceea ce vad bebelusii influenteaza dezvoltarea lor ulterioara dar si ceea ce aud: peste 90% din ceea ce spun mamele vestice bebelusilor lor se refera exclusiv la persoana lor sau la persoana bebelusului pe cand peste 60% din ceea ce comunica mamele cameruneze bebelusilor lor se refera la altcineva decat bebelusul sau ele insele. Astfel, concluzioneaza Keller, mamele vestice cresc copii centrati social pe propria persoana si independenta pe cand mamele cameruneze cresc copii calati pe comunitate si interdependenta. Bebelusii vestici inteleg de mici ca societatea lor se bazeaza preponderent pe relatii unu la unu iar bebelusii camerunezi percep imediat ca societatea lor se bazeaza pe interactiuni multiple cu membri ai comunitatii.

Acest fenomen a fost testat de Keller si printr-un experiment simplu care testeaza capacitatea copiilor de a intelege existenta lor ca individ distinct – testul auto-recunoasterii in oglinda. Copii vestici stimulati de atentia exclusiva si frontala a parintilor lor s-au recunoscut mult mai devreme in oglinda decat copiii camerunezi care fusesera mai curand expusi la importanta comunitatii decat a individului.

Este evident ca stilul vestic de parenting este menit sa creeze adulti adaptati la o cultura care premiaza independenta, insa independenta este o calitate cu doua taisuri mai ales cand ne dorim copii ascultatori. Si aici Keller a explicat cat de incompatibile sunt cele doua dorinte principale ale parintilor vestici care isi doresc deopotriva copii independenti dar si ascultatori (de exemplu, ne dorim copii care sa se joace singuri in camera lor si pe urma sa-si stranga jucariile de pe jos fara sa fie nevoie sa le spunem asta de 10 ori).

Pentru a arata diferenta intre stilurile de parenting si efectele lor in ceea ce priveste capacitatea copiilor de a asculta de parinti, Keller a facut o serie de teste cu copii de varsta prescolara din Grecia (grecii isi cresc copiii in stilul tipic vestic, bazat de interactiune unu la unu si fata in fata) si cu copii din Camerun unde parentingul este bazat pe contact piele pe piele si pe colectivitate. Testele constau in a vedea cat de repede raspund copii la o solicitare a mamei lor, daca e nevoie ca aceasta solicitare sa fie repetata, daca ei isi pot intarzia indeplinirea unei dorinte (test de tipul: asteapta sa mananci bomboana pana ma intorc eu in camera). Copii greci, fiind invatati de mici ca sunt indivizi distincti, autonomi si independenti au dovedit o capacitate scazuta de a indeplini aceste solicitari (deoarece instinctul lor era sa faca ceea ce doreau ei, nu altii) pe cand copiii camerunezi au indeplinit cu usurinta si fara insistente solicitarile mamelor lor deoarece de mici ei s-au perceput ca un membru al unei colectivitati; pentru ei a raspunde solicitarii altcuiva venea firesc si intuitiv.




Evident, nu se poate spune ca un stil de parenting e mai bun decat altul insa cu ajutorul cartii lui Keller am reusit sa inteleg ca in momentul in care ne alintam bebelusii in stilul nostru caracteristic ii punem pe o traiectorie comportamentala care le va servi in parcursul lor de adulti intr-o lume individualista, insa trebuie sa ne resemnam ca pana atunci… nu prea o sa vrea sa-si stranga singuri jucariile de pe jos.

Crezi ca individualismul exacerbat e un avantaj sau un dezavantaj al culturii vestice?

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.