Lichidele în alimentația copilului: ce lichide oferim copilului și cum le administrăm

04 Jul 2012


 

În primele 6 luni de viață alimentația copilului este alcătuită doar din lichide – adică lapte, după această vârstă copilul este pregătit și, în același timp, are nevoie de alimente solide.

Copilul mai mic de 6 luni se hrănește prin supt dar, după această vârstă, este pregătit să învețe să bea lichidele, să mestece alimentele solide oferite cu lingurița și apoi să le înghită, părintele și copilul trăind împreună acest proces de învățare și exersare continuă.




Lichidele in alimentatia copilului

Copilul are încă de la naștere reflexul de supt, reflex care îl ajută să se alimenteze din primele ore de viață. Reflexul de supt este unul dintre reflexele involuntare prezente de la naștere și care dispar în momentul în care creierul care coordonează activitațile voluntare se dezvoltă suficient. Este declanșat de atingerea boltei palatine (cerul gurii): când mamelonul mamei sau tetina biberonului atinge buzele, copilul deschide involuntar gura apoi, când acestea ajung pe bolta palatină, copilul ridică limba și presează tetina sau mamelonul dinspre baza tetinei sau areolă spre cerul gurii ceea ce duce la evacuarea laptelui. Reflexul de supt este declanșat și de prezența suzetei în gura copilului; suptul involuntar dispare în jurul vârstei de 3-4 luni. Un alt reflex involuntar prezent de la naștere este reflexul de căutare: la atingerea obrazului copilul deschide involuntar gura; acest reflex este deseori interpretat greșit ca și semn al  foamei copilului, mai ales când mamele declanșează reflexul folosind propriul sân. Doar în jurul vârstei de 10 săptămâni copilul recunoaște sursa laptelui (sânul sau biberonul).

Ce lichide oferim copilului?

Nu toate lichidele sunt potrivite pentru a fi administrate sugarului și copilului mic. Următoarea listă vă va ajuta în alegerea băuturilor oferite copilului dumneavoastră:

  1. Laptele de mamă este singurul aliment de care are nevoie copilul în primele 6 luni de viață după care va fi oferit alături de alimentele solide. Pe măsură ce alimentele solide alcătuiesc majoritatea meselor, cantitatea de lapte va fi din ce în ce mai mică. Laptele de mamă sau laptele praf este important în alimentația zilnică a copilului până la vârsta de 1 an. Alimentația la sân poate fi continuată după vârsta de 1 an atâta timp cât dorește mama.
  2. Laptele praf este preparat din lapte de vacă și este alternativa laptelui de mamă atunci când alimentația la sân nu este posibilă, până la vârsta de 1 an, dar oferă avantaje față de laptele de vacă și după această vârstă.
  3. Lapte praf ce nu provine din lapte de vacă: pudră obținută din soia ce înlocuiește laptele praf obișnuit, utilizat în alimentația copiilor doar la recomandarea medicului, ca și parte a tratamentului unor boli; copiii alergici la proteinele laptelui de vacă pot fi alergici și la proteinele din soia.
  4. Laptele de vacă nu conține suficient fier și nici alte substanțe nutritive care sunt absolut necesare sugarului și, de aceea, nu trebuie folosit ca și lapte în alimentația copilului mai mic de 1 an și nu este recomandat copilului sub 2 ani. Între 2 și 5 ani se poate folosi laptele degresat (majoritatea substanțelor nutritive provin din celelalte alimente), cu condiția să nu se depășească 500 ml de lapte/24 de ore. Copilul mai mare de 5 ani vă consuma lapte integral deoarece laptele degresat nu conține suficiente calorii. În schimb laptele degresat se folosește la gătit, în prepararea diverselor piureuri, supe, etc. încă din perioada de sugar.
  5. Laptele de capră, laptele de oaie și băuturile din ovăz: nu se folosesc în alimentația copilului mai mic de 1 an deoarece nu conțin fier și nici alte substanțe nutritive de care aceștia au nevoie. Pot fi oferite copilului mai mare de 1 an dacă sunt pasteurizate.
  6. Băuturile pe bază de orez nu se folosesc la copilul mai mic de 5 ani deoarece pot conține arsenic și, consumate în mod constant pe perioade îndelungate, pot produce intoxicație copilului mic.
  7. Laptele praf ”Noapte Bună” sau ”Somn Ușor” nu este adaptat nevoilor copilului mai mic de 6 luni, după această vârstă poate fi folosit deși nu există dovezi științifice care să îi susțină efectele benefice, superioare laptelui praf obișnuit, asupra sănătății copilului.
  8. Apa: copiii mai mici de 6 luni, alimentați la sân, nu au nevoie de supliment de apă până în momentul în care în alimentație este introdusă mâncarea solidă deoarece laptele de mamă conține aproximativ 88% apă. Cei alimentați cu lapte praf au nevoie de apă suplimentar, în perioadele în care temperatura mediului înconjurător este foarte crescută.
  • Cantitatea de apă folosită la prepararea laptelui praf este înscrisă pe cutie, această cantitate trebuie respectată pentru a realiza un echilibru optim între apă și sărurile din lapte.
  • Poate fi oferită și în afara meselor, situație în care nu trebuie să depășim 50-150 ml odată pentru a nu produce senzația de sațietate astfel încât sugarul să își înlocuiască masa de lapte cu apă, sau este folosită la prepararea laptelui praf sau a cerealelor.
  • Administrarea unei cantități prea mari de apă sugarului poate produce, rareori, intoxicație cu apă.
  • Apa potabilă poate fi oferită sugarului mai mic de 6 luni doar după ce a fost fiartă timp de 1 minut (nu mai mult deoarece prin evaporarea apei crește concentrația sărurilor) și ulterior răcită; sugarului mai mare de 6 luni i se poate oferi apă potabilă nefiartă anterior, în condițiile în care apa potabilă este, în mod obișnuit, verificată microbiologic (în ceea ce privește conținutul de bacterii).
  • Apa îmbuteliată poate fi folosită la reconstituirea laptelui praf dacă este sterilă – apă microbiologic pură (apa plată nesterilă trebuie anterior fiartă și răcită) și dacă nu conține cantități mari de sodiu și sulfați. Cantitatea de sodiu (Na) se verifică pe eticheta produsului și trebuie să fie mai mică de 200 mg/l iar cea de sulfați (SO sau SO4) mai mică de 250 mg/l. Apa plată (conținutul de săruri este < 500mg/l) poate fi utilizată, spre deosebire de apa minerală (conținut de săruri > 1500mg/l) sau apele cu conținut ridicat de sodiu (>200mg/l) a căror conținut prea mare de săruri este periculos pentru copil.




  1. Sucurile din fructe: unele au un conținut ridicat de vitamina C (ca de exemplu cele din portocale sau grapefruit) dar conțin, de asemenea, și glucide naturale care predispun copiii la apariția cariilor dentare. Copilului mai mic de 6 luni nu i se vor oferi sucuri din fructe. Peste vârsta de 6 luni acestea se folosesc după alimentație.
  2. Sucurile provenite din concentrate, laptele cu diferite arome, sucurile acidulate nu sunt potrivite copiilor, la fel ca și cele dietetice sau cu conținut redus de zahăr. Ele predispun la apariția cariilor (chiar și în cazul celor ce conțin îndulcitori în loc de zahăr) iar, în cazul copiilor mai mari, reduc mult pofta de mâncare și duc la creșterea insuficientă a copilului și uneori diaree. Băuturile carbogazoase sunt acide și pot distruge structura dinților. Dacă decideți să oferiți copiilor astfel de băuturi faceți-o la sfârșitul meselor, în cantități mici, eventual diluate cu apă (1:10)
  3. Băuturile din plante conțin zahăr și nu sunt recomandate copiilor
  4. Băuturile fierbinți (ceai și cafea) nu sunt recomandate, pot reduce cantitatea de fier absorbită din alimente, în special când sunt consumate împreună cu acestea. Dacă se adaugă zahăr pot predispune la apariția cariilor

Cu ce administrăm lichide copilului?

Cu ce administrăm lichide copilului?

Biberoanele și tetinele: sunt disponibile diferite modele, fără a exista dovezi că unele dintre ele sunt mai bune decât celelalte. Unele biberoane sunt totuși foarte greu de curățat datorită formei lor și, de aceea, biberoanele cu o formă simplă, ușor de curățat sunt, probabil, cele mai bune.

Începând cu vârsta de 6 luni biberonul este treptat eliminat, locul lui luându-l cănile speciale pentru sugari cu capac și vârf iar ulterior cu pai, care fac tranziția spre folosirea cănii obișnuite. Academia Americană de Pediatrie recomandă eliminarea completă a biberonului și utilizarea cănii obișnuite pentru a bea lichide, la vârsta de 1- 1,5 ani.

Tranziția de la biberon la cănițele speciale cu capac pentru sugari este relativ simplă și se face atunci când copilul reușește să prindă obiectele și să le ducă la gură – adică în jurul vârstei de 6 luni. Încurajați copilul să prindă cănița cu ambele mâini, mânerele laterale sunt utile în acest sens. Primele cănițe oferite copilului vor fi cele cu tetină (se numesc și căni cu vârf moale, de formare sau de antrenament) care i se par familiare și fac tranziția mai ușoară spre cănițele cu vârf rigid (la aproximativ 8 luni) și apoi, cât mai repede posibil, la cănițele cu pai (la 10-12 luni) pentru ca în jurul vârstei de 1 – 1,5 ani copilul să bea lichidele din cana obișnuită. Volumul cănițelor pentru sugari variază între 150 și 330 ml, primele cănițe folosite vor fi cele cu volum mai mic pentru a fi mai ușor de mânuit de către copil. Arătați copilului cum să bea din căniță, lăsați-l să se joace cu ea pentru a se obișnui cu cănița. Unele recipiente sunt prevăzute cu supapă anti-curgere; supapa vă ajută să păstrați curățenia dar nu este utilă copilului în a învăța cum să bea lichide dintr-un recipient. Cănițele de antrenament sunt frecvent dotate cu sistem anti-curgere (și tetină) deoarece este destinată mai mult obișnuirii copilului cu cănița, în realitate copilul învață să bea lichide în jurul vârstei de 8-9 luni. Utilizarea cănițelor ajută, în același timp, și la dezvoltarea manualităților copilului. Cănițele pentru sugari sunt utile doar pentru tranziția de la biberon la cana obișnuită, deseori copiii au tendința de a folosi cănițele cu vârf ca pe un biberon, suptul (din biberon sau căniță) o perioadă prea lungă de timp duce la probleme dentare și de vorbire, modificări ale poziției limbii și a dinților.

Cu ce administrăm lichide copilului?

Cu ce administrăm lichide copilului?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Copilul are nevoie de lichide doar atunci când îi este sete sau în timpul mesei; biberonul sau cănița nu trebuie folosite pentru a liniști copilul, cu rol de suzetă. Un biberon sau o căniță pline, prezente aproape în permanență la dispoziția copilului, vor duce la creșterea nejustificată a cantității de lichide băută de copil și, de asemenea, expune copilul riscului cariilor dentare deoarece laptele, și sucurile din fructe sunt un mediu excelent de creștere pentru bacterii. Nu lăsați copilul să adoarmă cu biberonul sau cănița cu lapte sau suc de fructe deoarece acestea vor rămâne pe suprafața dinților în timpul somnului și ajută la dezvoltarea bacteriilor. Cariile sunt cea mai frecventă infecție cronică a copilului mic.

Compoziția recipientelor folosite pentru alimentația sugarului (biberoane, cănițe):

  • Multe dintre biberoanele și cănile folosite pentru alimentația sugarului sau a copilului mic sunt produse din policarbonat ce conține Bisfenol A (BPA), un produs chimic folosit pentru a rigidiza policarbonatul, a preveni degradarea lui și contaminarea cu bacterii. BPA poate fi toxic pentru creier, sistemul imun și spermatozoizi. Cantitatea de BPA care trece din peretele recipientului în aliment crește în cazul în care recipientul este expus la microunde, este fiert  sau este degradat – nu utilizați biberoanele sau cănile zgâriate sau care au devenit mate.
  • Polietilena și polipropilena nu conțin BPA; pe eticheta recipientelor se precizează ”fără BPA” sau ”BPA free”.
  • Biberoanele din sticlă sunt utile dar pot deveni periculoase pentru copil dacă sunt scăpate sau sparte

Dezinfecția și sterilizarea echipamentelor folosite pentru alimentația copilului

Dezinfecția și sterilizarea echipamentelor folosite pentru alimentația copilului

Biberoanele și tetinele trebuie sterilizate înainte de a fi folosite, proces prin care se îndepărtează bacteriile și ciupercile. Înainte de sterilizare acestea se curăță pentru a îndepărta mecanic resturile alimentare: imediat după ce a fost folosit, biberonul și tetina se spală cu apă caldă și detergent de vase, folosind periile speciale pentru curățarea biberoanelor, după care se clătesc abundent sub jet de apă rece.

După curățare acestea vor fi sterilizate, piesele componente – biberonul propriu-zis, tetina, inelul de fixare a acesteia pe biberon și capacul biberonului trebuie dezasamblate. Sterilizarea este absolut necesară până la vârsta de 6 luni și recomandată până la 1 an. În timpul preparării laptelui nu atingeți vârful tetinei de masa de lucru deoarece se poate contamina. Pentru sterilizare putem folosi oricare dintre metode:

  • Soluții sau pastile pentru sterilizare: se achiziționează din farmacii sau standurile pentru sugari ale magazinelor, respectarea indicațiilor producătorului este obligatorie. Soluția finală utilizată pentru sterilizare se prepară prin diluarea cu apă și poate fi utilizată timp de maxim 24 de ore. Recipientele pe care dorim să le sterilizăm trebuie imersate complet în soluție, având grijă să nu rămână aer în interiorul biberoanelor, timp de minim 30 de minute. Înainte de folosire acestea se clătesc cu apă fiartă și răcită. Aceste soluții pot fi folosite la sterilizarea tuturor echipamentelor utilizate în alimentația sugarului  (biberoane, tetine, căni, boluri, lingurițe) dar și a suzetelor, a inelelor refrigerate și a jucăriilor.

Sterilizare utilizând aparate electrice sau cu microunde

  • Sterilizare utilizând aparate electrice sau cu microunde: folosesc vaporii de apă și temperatura ridicată pentru a îndepărta bacteriile și ciupercile de pe suprafața recipientelor. Trebuie urmate instrucțiunile producătorului, intervalul de timp cât acestea se mențin sterile în interiorul aparatului este precizat de producător. Este important ca biberoanele să fie așezate cu deschiderea în jos pentru a fi sterilizate. Au avantajul că echipamentele sterilizate nu trebuie clătite înainte de folosire, timpul în care se realizează sterilizarea este scurt (6-8 minute în general, ceva mai mic în cazul sterilizatorului la microunde) dar volumul aparatului permite sterilizarea unui număr limitat de biberoane (evaluați cu atenție dacă forma și volumul biberoanelor dumneavoastră se potrivește cu cel al sterilizatorului) iar prețul aparatelor este destul de ridicat. Sterilizatoarele la microunde sunt dispozitive în care se pun biberoanele și o cantitate – precizată de producător – de apă, ulterior se introduc în cuptorul cu microunde, timpul necesar pentru sterilizare depinde de puterea cuptorului (watt); verificați dacă sterilizatorul pe care doriți să îl achiziționați este compatibil cu cuptorul dumneavoastră cu microunde.

Sterilizare utilizând aparate electrice sau cu microunde

 

 

 

 

 

 

 

 


  • Sterilizarea prin fierbere: trebuie să verificați (pe etichetă) dacă echipamentele pe care doriți să le sterilizați pot fi supuse fierberii. Recipientele sterilizate astfel trebuie să fie complet imersate în apă, timpul de fierbere este de cel puțin 10 minute. Biberoanele, și mai ales tetinele sterilizate astfel, trebuie verificate periodic deoarece se degradează destul de repede. Sterilizarea prin această metodă trebuie efectuată chiar înainte de alimentație, dacă există totuși un interval de timp între sterilizare și alimentație biberonul trebuie ținut închis pentru a nu se contamina interiorul acestuia.

 

Autor:

E-mail:
daniela.draghiciu@mamaresponsabila.ro
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.