Inceputurile Blogului de mama: Baby-Book-ul antebelic

07 May 2013


Semnul clar ca blogul de mama a devenit un fenomen social cu greutate este participarea presedintelui SUA, Barrack Obama, la conferinta anuala BlogHer din 2012, cea mai importanta conferinta dedicata blogului scris de femei. Cu o participare de 5.200 de persoane, peste jumatate dintre acestea se considera bloggeri nisati pe parenting. Mai mult, un studiu realizat recent in SUA arata ca numai acolo exista peste 3.900.000 de mame care au urmarit si/sau contribuit lunar la un blog de parenting – dintre acestea cca. 4.500 de mame se ocupa serios de blogging iar 500 dintre ele au blogguri cu audienta semnificativa.




Platforme gratuite si usor de utilizat pentru blogging au facut accesibila aceasta activitate oricarei mame cu cunostiinte minime de limba engleza si abilitati medii in lucrul cu calculatorul. Insa fenomenul nu este nou – preocuparea parintilor de a inregistra informatii despre copilul lor si despre experientele lor de parinti este mult mai veche decat am crede. Blogul nu este decat un mediu nou pentru o preocupare veche.

May Farini (1921)

Unul dintre primii bloggeri focusati pe inregistrarea evolutiei copilul lor este nici mai mult nici mai putin decat…un tata – dar nu orice tata si chiar Charles Darwin, parintele evolutionsimului. El a descris insa cu metoda stiintifica comportamentul bebelusului sau, fara afectiune parinteasca iar jurnalul sau avea evident tonul unei cercetari naturaliste. El a dat tonul Pedologiei, disciplina fondata in SUA la sfarsitul anilor 1800 si care s-a dezvoltat in primele decenii ale secolului 20. Pedologia sustinea ca dezvoltarea copilului este decisa de bagajul sau ereditar iar una din metodele de studiu ale acestei ipoteze era realizarea de jurnale parentale.

Insa blogul parental nu este numai o insiruire de consemnari aride despre copil ci un gen anume de jurnalism popular auto-biografic, extrem de subiectiv si de personal. Iar inceputul sau intr-o forma similara cu cea de azi este Baby-book-ul american de la inceputul anilor 1900.

Fie ca era un carnet elegant, cu coperti de piele si hartie de calitate sau un caiet cu grafica simpla, Baby-book-ul continea pagini destinate nominal anumitor tipuri de informatii: dezvoltarea fizica a copilului, boli ale copilariei, frecventa scaunelor, primul cuvant, varsta la care a inceput sa mearga, etc.

In prima decada a anilor 1900 Baby-book-ul a devenit un produs de masa iar majoritatea mamelor l-au utilizat ca sa faca ceea ce le-a venit firesc: au scris cu dragoste si fara prea multa consistenta toate acele informatii pretioase despre copilul lor pe care le scriem si noi azi in bloguri.

Studierea acestor Baby-Book-uri s-a dovedit extrem de utila din punct de vedere social si ne ajuta sa intelegem mai bine cum performam noi ca parinti azi.

In primul rand, momentul in care Baby-Book-ul a aparut este unul semnificativ: faptul ca mamele au inceput sa investeasca timp, bani si efort in Baby-Book arata ca ele aveau un nou orizont de asteptare: acela ca mai degraba copiii lor vor trai si vor creste mari. Trist dar adevarat, pana atunci expectanta de viata la copii era redusa iar parintii erau mai curand preocupati sa aiba resurse in eventualitatea in care copilul lor moare in primii ani de viata (o practica raspandita era fotografierea post-mortem a copilului, tocmai ca parintii sa aiba un memento dupa pierderea suferita). Dupa 1900 insa, cel putin in mediul urban din SUA conditiile de trai se imbunatatisera, medicina progresase si astfel mortalitatea infantila scazuse semnificativ iar parintii puteau acum sa aiba speranta solida ca bebelusii lor vor supravietui. Aceasta schimbare de perspectiva a avut un efect profund deoarece parintii au putut in sfarsit sa fie cu adevarat preocupati de planificarea viitorului copiilor lor.

Un alt aspect relevant in evolutia Baby-Book-ului este evolutia tipurilor de informatie pe care mamele le notau – atat prezenta cat si absenta unor categorii de informatii fiind evident semnificativa pentru cercetarea sociala. Daca la inceputul anilor 1900 o mama nota fara prea multe griji si cu un aer usor amuzat pleiada de mici accidente (mai mult sau mai putin grave) pe care le suferea baietelul sau (o arsura cu soda si o intepatura in limba cu un ac de siguranta) in perioada postbelica ele nu mai notau astfel de informatii (si asta nu pentru ca micutii lor nu mai pateau accidente si pentru ca mamele nu mai doreau sa pastreze dovezi ale neglijentei parentale). La fel, in perioada antebelica mamele erau obsedate de notarea cifrelor (greutate, lungime, date etc.) iar in perioada postbelica focusul se schimbase de pe dezvoltarea fizica pe dezvoltarea comportamentala (prima semnalizare cu degetelul, primul cuvant, etc.).




Ceea ce frapeaza este ca pana si in paginile primelor Baby-Book-uri gasim reclame la produse si servicii destinate copiilor! Daca credeati ca marketingul mascat in sfaturi pentru sanatate este o inventie noua va veti amuza afland ca inca de la 1910, odata ce parintii au inceput sa se preocupe de viitorul copiilor lor, lumea afacerilor a inteles rapid ce piata enorma aparuse practic peste noapte si bineinteles, a gasit rapid metoda cea mai ieftina sa incurajeze consumerismul in randul proaspetilor parinti: companiile tipareau Baby-Book-uri ieftine pe care le impanau cu reclame bine tintite (cumparati haine de bebelus marca X deoarece sunt sterilizate, achizitionati cantarul Y pentru a va asigura ca bebelusul creste sanatos, utilizati lapte Z pentru buna dezvoltare a copilului – suna cunoscut nu-i asa?). Vezi aici o reclama care incurajeaza mamele sa dea cola cat mai devreme bebelusului sau una pentru picaturi cu cocaina pentru durerea de dinti.

In orice caz textele tiparite in in Baby-Book-uri contineau si sfaturi fara scop comercial privind cresterea copiilor, multe gresite si chiar periculoase (Exemplu dintr-un Baby-book din 1930: Toti bebelusii sunt iritabili asa ca evitati sa ii stimulati, nu va jucati cu ei si nu ii manipulati prea mult). Ceea ce regasim insa notat caligrafic de mana mamelor in paginile acestor jurnale este incurajator… mamele povesteau cum isi alintau bebelusii, cum se jucau cu si cum ii tineau in brate – adica exact pe dos fata de sfaturile proaste date pe un ton autoritar de expertii in parenting ai timpului.

Si aici de fapt se regaseste inrudirea Baby-bookului cu blogul de mama: daca in cartile de specialitate se scria stiinta de a fi parinte in Baby-book-urile de odinioara si blogurile de azi gasim inregistrata diferenta dintre sfaturile expertilor si practica reala a mamelor. In majoritatea blogurilor de mama gasim informatii despre ceea ce mamele fac diferit fata de norme – este elementul de sfidare, de individualism care reprezinta caracteristica definitorie a acestui gen de jurnal parental. Evident, stiinta cresterii copiilor a evoluat enorm de la 1930 iar blogurile parentale nu trebuie considerate surse de educatie parentala dar ele sunt cu siguranta o sursa de confort pentru parintii care isi regasesc confirmate aceleasi aceleasi bucurii, aceleasi indoieli, aceleasi probleme si poate da, pot afla chiar si cateva solutii ingenioase pentru a-si face viata de parinte mai usoara si copiii mai fericiti.

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.