Ghidul tau privind sarcina multipla

27 May 2013


Prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1.524/2009 publicat în Monitorul Oficial al României, nr.88 din 2010 a fost aprobat Ghidul privind sarcina multiplă. Acest ghid prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi şi de alte specialităţi, precum şi de celelalte cadre medicale implicate în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale; Ghidul nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientei, precum şi resursele, caracterele specifice şi limitările instituţiilor de practică medicală.




Odată cu apariţia reproducerii umane asistate şi a creşterii vârstei de procreare, incidenţa sarcinilor multiple a crescut cu 50-60% în cazul sarcinilor gemelare şi de 4-7 ori în cazul sarcinilor cu tripleţi în ultimii 20 de ani. Sarcina multiplă este o sarcină cu risc.

Medicul trebuie să stabilească precoce (în Trimestrul I) diagnosticul de sarcină multiplă. Diagnosticul tardiv, în trimestrul III, sau în travaliu, anulează orice oportunitate de tratament preventiv. Medicul trebuie să urmărească următoarele elemente în anamneza unei gravide: istoric familial sau personal de sarcină multiplă; tratament pentru sterilitate: stimularea ovulaţiei sau FIV; vârsta crescuta; paritate înaltă.

Sarcina multiplă fiind o sarcină cu risc este nevoie ca gravida să ia la cunoştinţă pe baza unui consimţământ informat despre riscurile crescute ce pot apărea în cadrul unei asemenea sarcini şi în ce proporţie. Medicul trebuie să prevină naşterea prematură; să identifice suferinţa fetală; să elimine traumatismul fetal la naştere.

Se recomandă ca medicul să nu indice de rutină: repausul la pat în regim de spital; cerclajul cervical profilactic; tratamentul tocolitic profilactic. Aceste tratamente, în afara cazurilor de incompetenţă cervicală dovedită, nu aduc vreun beneficiu în prelungirea sarcinii, a creşterii greutăţii fetale la naştere sau a scăderii mortalităţii neonatale.

În situaţia unei ameninţări sau iminenţe de naştere  prematură medicul trebuie să instituie de urgenţă următoarele măsuri: repaus la pat, tocoliză(întârzierea sau inhibarea travaliului).

În cazul sarcinilor monoamniotice se recomandă medicului: să indice internarea gravidei de la 24 de săptămâni de amenoree într-o maternitate de gradul III şi să indice finalizarea sarcinii la 32-33 săptămâni de amenoree, prin operaţie cezariană electivă.

Se recomandă ca medicul să finalizeze sarcina prin operaţie cezariană în următoarele cazuri: sarcinile monoamniotice; gemenii conjugaţi; fătul A în prezentaţie cefalică şi fătul B în prezentaţie non-cefalică; dacă feţii au mai puţin de 1500g şi / sau sarcina este mai mică de 34 de săptămâni de amenoree; fătul A în prezentaţie non-cefalică (pelviană sau transversă); mai mult de trei feţi; indicaţiile valabile şi în cazul sarcinii unice.




Dacă feţii au între 1500-4000 g, naşterea pe cale vaginală este asociată cu un prognostic fetal mai bun decât în cazul operaţiei cezariene.

La debutul travaliului medicul trebuie să precizeze un diagnostic al prezentaţiei fiecărui făt şi al factorilor de risc materno-fetali. Precizarea prezentaţiei feţilor este obligatorie pentru
desemnarea căii de naştere. În cazul sarcinilor gemelare se recomandă medicului alegerea căii vaginale atunci când nu există contraindicaţii absolute.

Prelungirea peste 30 de minute a intervalului între naşteri se corelează cu scăderea scorului Apgar al celui de-al doilea făt. Scurtarea intervalului intre naşteri ameliorează prognosticul celui de-al doilea geamăn. S-a constatat că odată cu prelungirea intervalului de naştere dintre feţi, scade pH-ul sanguin al celui de-al doilea făt, proporţional cu mărimea timpului scurs.

Consultaţiile prenatale la medic se recomandă a fi efectuate:

– până la 20 de săptămâni de amenoree la intervale de câte câte 4 săptămâni

– după 20 de săptămâni de amenoree la intervale de câte 2 săptămâni

– dupa 32 de saptamani de amenoree, săptămânal.

Se recomandă medicului să indice efectuarea testului integrat gravidelor cu vârsta mai mare de 32 de ani şi celor cu antecedente familiale de maladii genetice, sau cosanguinitate.

Medicul poate să indice amniocenteza în următoarele cazuri:

– valori ale testului integrat, triplului test sau cvadruplului test ce indică un risc crescut de maladii genetice

– depistarea la ecografia de morfologie fetală din al doilea trimestru de sarcină, a unor anomalii fetale
– cosanguinitate

– vârsta părinţilor peste 32 de ani.

Creşterea fetală este similară cu cea din sarcinile unice până la 30-32 de săptămâni de amenoree; lungimea corpului şi circumferinţa capului rămân concordante cu cele din sarcinile monofetale până la finalul sarcinii.

Sarcina multiplă trebuie dispensarizată de medicul de specialitate obstetrică-ginecologie şi nu de către medicul de familie.

Medicul trebuie să indice transferul într-o maternitate de nivel III a gravidei cu sarcină multiplă dacă aceasta este complicată prin: creştere discordantă, RCIU, sindromul transfuzat – transfuzor, moartea in utero al unuia dintre feţi, sarcina multiplă monoamniotică.

Medicul trebuie să indice ca gravidele cu sarcină multiplă având vârsta gestaţională mai mare de 34 de săptămâni de amenoree să nască într-o maternitate de nivel II sau III, iar gravidele cu sarcină multiplă având vârsta gestaţională între 28 şi 34 de săptămâni de amenoree şi ameninţare de naştere prematură să fie internate în maternităţi de nivel III.

Datorită complicaţiilor atât materne cât şi fetale ce se pot ivi oricând, atât în timpul travaliului cât şi postpartum sau în perioada neonatală, este nevoie de un personal calificat şi cu experienţă în domeniu, ca şi de o dotare corespunzătoare. Maternităţile de nivel III sunt dotate obligatoriu cu unităţi de terapie intensivă neonatală.

În momentul naşterii, în sala de naşteri trebuie să existe: doi medici obstetricieni, din care cel puţin unul antrenat în efectuarea manevrelor obstetricale; minim un medic neonatolog si un medic ATI; o moaşă; o asistentă ATI; o asistentă a secţiei de neonatologie; o infirmieră.

Ghidul prezintă detaliat medicamentele utilizate în cazul sarcinii multiple.

Având în vedere prezentul ghid, se recomandă ca fiecare unitate medicală în care se efectuează tratamentul sarcinii multiple, să îşi redacteze protocoale proprii.

Autor:

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.