Eu cred in celule stem

23 May 2012


 
De cand sunt portavocea Asociatiei Mame pentru Mame multe mame ma intreaba despre celulele stem. Daca e cu adevarat folositor sa preleveze si sa stocheze, cum folosesc si cand, cu ce companie sa semneze, unde sa stocheze : in Romania ca e mai aproape ? sau in strainatate ca e mai sigur ? si multe altele.

 

Era anul 2008 si eram gravida cu primul meu fiu. Pe piata nu existau decat doua companii de celule stem si ambele erau abia la inceput in Romania. Citisem mult pe tema asta – e adevarat ca in limba engleza – insa tot ceea ce citisem ma convinsese. Acesta era viitorul – medicina incepea sa invete sa foloseasca resursele formidable ale propriului corp pentru a concepe noi terapii. Ultimele cercetari din laboratoare de top devenisera accesibile si noua, muritorilor de rand. Cum s-ar spune am stiut ca, vorba americanului, THE FUTURE IS HERE.




Eu cred in celule stem

Eram si sunt in continuare convinsa ca este o investitie care merita toti banii – nu doream sa prelevez neaparat de frica bolii, ci pentru ca simt ca in anii ce vor urma se vor dezvolta tot mai multe directii de utilizare benefica a celulelor stem. Intuiam ca e bine sa le ai depozitate chiar daca la momentul respectiv nu aveau foarte multe aplicatii terapeutice. Am luat legatura cu un consultant, ne-am intalnit de cateva ori, am semnat contractul, dar din cauza ca am nascut acasa nu am reusit sa prelevez. Este singurul meu regret legat de nasterea copiilor mei – am si acum contractul semnat pe care insa nu l-am putut folosi. Am sentimentul clar ca am pierdut un tren. Se dezvolta, e adevarat, si tehnicile de prelevare de la copii mai mari sau chiar de la adult dar celulele stem prelevate mai tarziu in viata sunt diferite fata de cele prelevate la nastere din sange sau testut (pentru mamele care doresc taierea tardiva a cordonului).

 

Cum spuneam, multe mame ma intreaba daca sa preleveze – la un eveniment tip targ de acum un an am avut sansa sa cunosc o mama care nu m-a intrebat asta pentru ca stia deja. Alaturi de sotul ei, formau un cuplu de parinti tineri si frumosi, a caror imagine te unge pe suflet si iti reconfirma ca viata e frumoasa si fireasca. Impingeau un carucior cu o fetita de o dragalasenie rara, blonda si luminoasa care avea putin peste 2 ani. S-au oprit la standul Asociatiei si am intrat in vorba. Fetita era vioaie si delicioasa, iar eu aflam cu stupoare ca suferise timp de mai bine de un an de o maladie grava. Copiul arata sanatos si superb, iar imaginea ei pur si simplu nu putea fi asociata cu boala. La auzul diagnosticului picioarele mi s-au inmuiat si m-am fortat sa pastrez aparenta de relaxare pe care o aveau parintii. Am aflat apoi ca relaxarea lor nu era aparenta, ci reala pentru ca fetita lor se vindecase cu ajutorul celulelor stem pe care i le prelevasera si stocasera la nastere. Facuse cateva terapii si acum era bine sanatoasa. Parintii ei radeau si se bucurau de ea in continuare, chiar daca mama imi povestea cu lacrimi in ochi si un zambet pe buze cat de speriati fusesera doar cu cateva luni in urma.




Dar acesta este intr-adevar un caz rar – desi bolile maligne sunt din pacate din ce in ce mai des depistate la copii tot mai mici. Eu, cum spuneam, vad in celule stem o investitie pe termen lung – poate nu are foarte multe aplicatii in prezent dar cu siguranta in 5, 10, 15 ani, medicina va arata foarte diferit fata de cum este azi. Gradul de personalizare a terapiilor creste tot mai mult pana cand probabil vom ajunge in faza in care ne vor fi concepute terapii special croite dupa calapodul ADN-ului nostru unic. In 20 de ani, cand copiii nostri vor fi adulti, sunt convinsa ca vor exista tehnici de valorificare a celulelor stem si nu doar in cazul bolilor rare, ci in cazul celor des intalnite ca diabetul, bolile cardiace etc.

Forta regeneratoare a celulelor stem are in teorie potential enorm de benefic pentru toate degradarile celulare care apar odata cu varsta indiferent de cauza si natura lor. Cine stie, poate avem deja secretul nemuririi si nu o stim inca? Eu una cred ca sansele sunt destul de mari asa ca merita sa investesc acum iar copiii mei sa aflu mai tarziu daca este asa sau nu.

 

Si, pentru a va da un exemplu despre vizionarism si cum poate fi el folosit in cele mai nastrusnice moduri, va voi spune o poveste despre un cercetator pioner in domeniul celulelor stem. Se intampla in epoca in care studiile erau la inceput lucrandu-se exclusiv cu animale. Cercetatorul studia efectul regenerator al celuleor stem asupra tesuturilor cand era la munca, iar in timpul liber mergea la curse de cai. Vazand la un moment dat unul dintre caii favoriti cazand si rupandu-si piciorul i-a venit o idee – pentru ca stia ca in conformitate cu obiceiul barbar de la vremea respectiva, calul de curse ologit se sacrifica deoarece nu mai poate fi performant dupa o asemenea fractura, a luat legatura cu proprietarul si i-a cerut permisiunea sa incerce o terapie experimentala pe calul sau. Proprietarul, neavand nimic de pierdut a accepat. Cercetatorul cel parior a facut cateva terapii locale cu celule stem prelevate rudimentar si a reusit sa repuna calul pe picioare. Terapia a functionat asa de bine ca proprietarul calului a reinscris animalul in curse. Lumea evident amintindu-si ca acel cal avusese un accident urat care ar fi trebuit sa-i incheie cariera, nu a pariat pe el deloc. A pariat doar proprietarul calului la sfatul cercetatorului. Calul a castigat cursa iar suma cuvenita din pariuri a fost enorma. Cercetatorul este si azi suparat ca proprietarul nu a impartit banii cu el – dar mi-a povestit ca atunci a inceput si el sa creada cu adevarat in celule stem.

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.