Drepturile copilului conceput şi încă nenăscut

29 Feb 2012


 

Există situaţii când femeile însărcinate doresc să cunoască mai multe detalii despre drepturile copilului pe care urmează să îl nască. Puţine femei ştiu că acel copil beneficiază de drepturi reglementate legal, chiar înainte ca acesta să se nască. În acest sens, câteva explicaţii juridice ar fi de interes.

Codul civil regelementează capacitatea civilă a persoanei fizice, făcând distincţia între capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.

Capacitatea civilă şi capacitatea de exerciţiu

Drepturile copilului conceput şi încă nenăscut

Drepturile copilului conceput şi încă nenăscut photo






Capacitatea de folosinţă este aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii civile. Capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia. De la această regulă există o excepţie, anume că drepturile copilului sunt recunoscute încă de la concepţie, însă numai dacă el se naşte viu.

Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile şi începe de la data când persoana devine majoră, respectiv la împlinirea vârstei de 18 ani şi încetează prin moarte şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Sunt necesare două condiţii pentru ca excepţia sus menţionată să fie aplicabilă şi anume:

a)  Să fie vorba de drepturi ale copilului, iar nu de obligaţii pentru acesta. Să luăm exemplul moştenirii legale sau testamentare. Codul civil spune că o persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii. Copilul conceput se consideră că există, având capacitate succesorală chiar înainte de a se naşte. Reciproca e valabilă: dacă un copil nu este conceput la data deschiderii moştenirii, acesta nu va avea capacitatea de a moşteni.

b)  Copilul să se nască viu. Chiar dacă ulterior decedează – respectiv nu este viabil, dacă a fost viu măcar o scurtă perioada, i se cuvin aceleaşi drepturi ca şi când ar fi fost viu.

Legea ne spune inclusiv care este perioada legală a concepţiei. Astfel, timpul legal al concepţiei este cuprins între a treisutea şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului şi se calculează zi cu zi. Prin mijloace de probă ştiinţifice, se poate face dovada concepţiei copilului chiar în afara intervalului sus menţionat.

Filiaţia faţă de mamă rezulă din faptul naşterii.




Filiaţia faţă de tatăl din căsătorie se stabileşte prin efectul prezumţiei de paternitate, conform căreia copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.

Filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte fie prin recunoaştere fie prin hotărăre judecătorească. Astfel, copilul conceput şi născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său.

Nimeni nu poate contesta filiaţia copilului pentru motive ce ţin de reproducerea asistatã medical şi nici copilul astfel născut nu poate contesta filiaţia sa. Cu toate acestea, soţul mamei poate tăgădui paternitatea copilului, în condiţiile legii, dacă nu a consimţit la reproducerea asistată medical realizată cu ajutorul unui terţ donator.

Există numeroase reglementări internaţionale în materia drepturilor copilului conceput şi încă nenăscut, iar dreptul românesc este aliniat la aceste reglementări, astfel încât copilul se bucură de întreaga protecţie juridică ce îi garantează drepturile pe care le dobândeşte direct dar care, până la dobândirea capacităţii de  exerciţiu, le exercită de regulă prin părinţii săi.

Autor:

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.