Dreptul de a avea legaturi personale cu copilul

18 Nov 2013


Legea protectiei copilului nr. 272/2004, asa cum a fost modificata prin Legea nr.257/2013, stabileste dreptul copilului de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.




Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, cand apreciaza ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.

In caz de neinţelegere intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, uneori deodata cu pronuntarea divortului, instanta stabileste un astfel de program, tinand cont de: varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz în parte. Criteriile de mai sus sunt avute in vedere la stabilirea programului de relatii personale si cu celelalte persoane in afara de parinti, alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie.

Relatiile personale se pot realiza prin:




a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit legii, dreptul la relatii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) gazduirea copilului, pe perioada determinata, de catre parintele sau de catre o alta persoana la care copilul nu locuieste în mod obisnuit;

d) corespondenta ori alta formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;

f) transmiterea de catre persoana la care locuieste copilul a unor informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;

g) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament, intr-un loc neutru in raport cu copilul, cu sau fara supravegherea modului in care relatiile personale sunt intretinute, in functie de interesul superior al copilului.

Parintele la care copilul locuieste are obligatia de a sprijini mentinerea relatiilor personale ale copilului cu celalalt parinte.

Pentru restabilirea si mentinerea relatiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenta sociala are obligaţia de a oferi consiliere -acordata de specialisti- atat copilului, cat si parintilor sai, la solicitarea acestora.

In cazul in care parintele la care copilul locuieste impiedica sau afecteaza în mod negativ legaturile personale ale copilului cu celalalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanta sau convenit de parinti, parintele la care nu locuieste în mod statornic poate cere serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, persoanelor cu atributii de asistenta sociala în circumscriptia caruia se afla locuinta copilului, sa monitorizeze relatiile personale cu copilul pentru o durata de pana la 6 luni.

Monitorizarea permite reprezentantilor serviciului de asistenta sociala sa asiste la preluarea copilului de catre parintele la care nu locuieste in mod statornic, la inapoierea acestuia, sa realizeze intervievarea parintilor, a copilului si a persoanelor cu care copilul locuieste, precum si a altor persoane, in vederea intocmirii Raportului de monitorizare.

La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului asistenta sociala care a intocmit raportul, poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologica a unuia dintre parinti sau a ambilor, precum si o serie de masuri pentru imbunatatirea relatiei personale dintre copil si parintele la care nu locuieste.

Raportul de monitorizare se inmaneaza fiecaruia dintre parinti si poate fi folosit ca proba in instanta.

Autor:

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.