Divorţul prin acordul soţilor

09 Apr 2013


Există situaţii în care relaţiile dintre soţi sunt atât de deteriorate încât aceştia decid desfacerea căsătoriei prin divorţ. Legea civilă instituie posibilitatea divorţului prin acordul soţilor, în trei moduri: pe cale administrativă la Primărie; prin procedura notarială; sau  prin procedura divorţului remediu, la Judecătorie.

Cu privire la primele două moduri, legea stabileşte câteva condiţii care trebuie respectate: soţii să fie de acord cu divorţul şi să nu aibă  copii minori născuţi din căsătorie, sau din afara căsătoriei sau adoptaţi. Ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor, va constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ.




În cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, divorţul prin acordul soţilor se constată de către  notar, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Dacă soţii nu pot cădea de acord asupra aspectelor mai sus menţionate, divorţul nu se poate realiza pe cale administrativă sau prin procedura notarială,  ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată.

Procedura care trebuie urmată este următoarea: cererea de divorţ se depune de soţi împreună, personal. Dacă se merge la notar, cererea de divorţ poate fi introdusă şi de un mandatar cu procură autentică. Ofiţerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea şi le acordă un termen de reflecţie de 30 de zile. La expirarea termenului de 30 de zile, notarul sau ofiţerul de stare civilă verifică dacă soţii stăruie să divorteze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat. La acest moment, prezenţa soţilor este absolut necesară. Dacă soţii stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorţ fără să facă vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege (soţii nu cad de acord cu privire la nume, exercitarea autorităţii părinteşti, etc, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public va respinge cererea de divorţ. Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilã sau notarului public nu există cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei de judecată.

În cazul în care ofiţerul de stare civilă ori notarul public refuză în mod abuziv să constate desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor (deşi aceştia îndeplinesc condiţiile cerute de lege), oricare dintre soţi se poate adresa, pe cale separată, instanţei competente pentru repararea prejudiciului.

Soluţionarea cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii nu se înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti.

Cu privire la al treilea mod desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor, Noul Cod de procedură civilă, instituie procedura divorţului remediu. Cererea de divorţ se semnează de ambii soţi sau de către un mandatar comun, care poate fi avocat sau nu. Dacă mandatarul nu este avocat, trebuie să aibă procură specială autentică. În cererea de divorţ soţii stabilesc şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului. Instanţa verifică existenţa consimţământului soţilor şi dacă aceştia stăruie în divorţ, iar în caz afirmativ, va pronunţa divorţul, fără a face menţiune despre culpa soţilor. Prin aceeaşi hotărâre, va lua act de învoiala soţilor cu privire la cererile accesorii. Dacă soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, la cererea lor, instanţa va pronunta o hotărâre cu privire la divorţ, soluţionând totodată şi cererile privind exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor şi numele soţilor după divorţ.




De asemenea, când cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele, instanţa, cu acordul reclamantului, va pronunţa divorţul, fără să mai cerceteze temeinicia motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.

Aceste proceduri de divorţ prin acordul soţilor se caracterizează în primul rând prin urgenţă şi simplitate, scutindu-i pe aceştia de momentele neplăcute şi încărcate emoţional care apar mai ales atunci când se încearcă dovedirea cu orice preţ a vinei unuia sau altuia dintre soţi.

Autor:

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.