Despre joc – sa ne uitam altfel la el

08 May 2012


 

In articolul trecut, m-am uitat un pic la cum este joaca privita cu ochi rai de catre societate. M-a mirat sa observ ca aceasta mentalitate este atat de inradacinata in noi incat nici limbajul nu iti perminte sa vorbesti pozitiv despre joc.

 

Am incercat sa gasesc o modalitate prin care sa descriu placerea pura pe care o am cand ma joc cu fetele mele si fac tumbe si ma tavalesc pe jos si sunt mama Gothel (doar in joaca evident, caci eu nu voi ajunge niciodata asa), asa ca m-am hotarat sa impartasesc cu voi niste lucruri despre joc din cele descoperite de mine. (citite in carti, vazute pe TED, aflate de la specialisti, etc.)

Despre joc - sa ne uitam altfel la el






Pentru ca jocul este ceva asa de intrigant (daca este o asa pierdere de vreme, cum ni se pare, de ce toate animalele se joaca si nu a disparut acest comportament selectat ca fiind nefolositor de evolutie), multi specialisti il studiaza (observatori de animale, antropologi, psihologi, manageri, etc). Si iata ce au descoperit pana acum.

Au inceput prin a studia animalele pentru a-i intelege premizele si dupa aia au inceput sa probeze si sa aplice ce au descoperit si pe oameni.

 

  1. Jocul este ceea ce tine creierul animalelor  in priza – in momentul in care animalele se opresc din joc, nu mai pot invata. Raman acolo cu bagajul de cunostinte acumulate. Asa se explica diferenta intre unii dintre batranii care sunt inca capabili sa invate si cei care nu: cei care mai pot, inca nu s-au oprit sa se joace.
  1. Joaca este periculoasa (cei doi pui de leu care se harjonesc pot  sa se zgarie de adevaratelea cu ghiarele, veveritele care se alearga prin copac pot sa nu observe la un moment dat o creanga rupta, cainele Husky care se juca cu ursul polar isi risca viata de-a dreptul, copiii cand alearga pot sa se juleasca, sa isi rupa mainile si picioarele de la cocotatul in copaci, sa se loveasca cand se iau la tranta). Un motiv in plus sa fi fost eliminata evolutiv. De ce mai exista inca daca ne supune acestor riscuri?!

Raspunsul este ca numai asa putem sa invatam cum sa traim, jucandu-ne de-a viata! Este ca un fel de repetitie generala.




Ce am inteles eu din acest lucru este asa:

  • ca uneori (nu tot timpul, ca am alergat de atatea ori fara sa cad) mi se poata intampla sa cad si ca trebuie sa ma hotarasc ce e mai important pentru mine: sa ma plimb linistit, ca un adult cu bateriile terminate, de frica ca ma julesc sau sa ma bucur de libertatea pe care mi-o da fuga, de cum se simte vantul pe obraji, de cat de departe am ajuns, etc.
  • ca exista o forta numita gravitatie care ma trage in jos si ma face sa ma julesc la genunchi,
  • ca accidentele se pot intampla oricate precautii imi iau eu (m-am julit si cand mergeam linistita) si ca nu le pot controla, chiar daca imi place sa cred ca o fac
  • ca oamenii au reactii diverse la ceea ce fac eu si lucrurile prin care trec – unii ma incurajeaza, altii ma cearta, altii incearca sa ma convinga sa imi ignor suferinta, etc., – reactii atat de variate incat nu pot sa ma gandesc ca as putea sa nu fug doar ca sa incerc sa le fac tuturor pe plac, este logic imposibil (mare descoperire a fost asta pentru mine)
  • ca intr-un fel se simte cand fug vara, altfel toamna si altfel iarna pe zapada; ca intr-un fel se simte cand fug pe iarba, sau pe asfalt, sau pe teren arat
  • ca trebuie sa am mai multa grija cand fug printre masini si ma simt mai liber sa fug printre copaci, pentru ca nu trebuie sa tin cont de atatea lucruri
  • ca oamenii fug din motive diferite – unii ca sa slabeasca, altii ca  sa socializeze, altii ca sa faca miscare fizica, altii ca sa uite de suparari, de tristeti, de enervare si altii, ca mine, ca sa se simta liberi si neconstransi
  • ca genunchii mei juliti ma dor un sfert de ora si se vindeca complet in 3 zile, ca picioarele rupte se pun la loc in 3 saptamani, dar ca rezultatul  pentru mine este mult mai valoros

Despre joc - sa ne uitam altfel la el

A opri copilul din alergat, chiar inainte de a incepe sa alerge cu un „Ti-am zis sa nu mai fugi ca transpiri si cazi! Nu poti sa stai si tu locului!”  este ca si cand i-ai interzice sansa de a descoperi toate acele lucruri enumerate anterior.

Unul dintre aspectele care confera jocului o si mai mare importanta este pericolul potential pe care acesta il presupune. Totusi, un joc fara riscuri nu isi mai atinge scopul.

Exista in lume studii despre cat se pierde incercand sa facem  jocul copiilor de astazi cat mai septic si mai sigur.

Unul dintre discursurile mele favorite pe TED este despre  lucrurile „periculoase” cu care copii ar trebui sa fie lasati sa se joace:

1. ar trebui sa fie lasati sa demonteze lucruri (jucarii, masinarii, etc) ca sa vada ca lucrurile nu cresc asa, au fost construite de alti oameni urmand niste pasi

2. ar trebui lasati sa se joace cu focul, cu foarfeci si cutite

3. ar trebui sa fie lasati sa conduca masina (la parinti in brate si pe drumuri necirculate)

Toate aceste lucruri ii ajuta sa simta ca pot controla mediul din jurul lor si sa le creasca increderea in sine. Si, chiar daca se ranesc in proces, sunt tineri, se vindeca repede!

Ganditi-va care este cel mai periculos lucru pe care va simtiti confortabili sa il faceti cu copilul vostru si faceti-l:

  • Alergati in balti toamna
  • Catarati-va in copaci
  • Coborati scara folosind salteaua de la pat ca sanie
  • Bateti-va cu pernele
  • Taiati legume, sau lemne
  • Faceti un foc in curte/in bucatarie

 

Articol scris de Miruna Patrascu, Trainer  – Trainingul Parintilor Eficace, Parentime

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.