Ce vine cu noaptea, trece cu noaptea! (sau despre cosmarurile copiilor nostri)

19 Jun 2013


Coşmarurile copiilor sunt o reacţie a anxietăţii, a diverselor frici care apar în timpul copilăriei. Unele studii spun că până la vârsta de 7 ani copiii pot avea şi până la 7 frici deodată, acest lucru nefiind considerat patologic. Dar acesta poate fi prevenit învăţându-i pe copii, încă de la vârste mici (3-4 ani) diferenţa dintre frică reală şi frică imaginară, despre ceea ce se poate întâmpla în realitate şi ceea ce se poate întâmpla doar în imaginar. Dacă totuşi apar coşmarurile, trebuie menţionat faptul că acestea îi afectează deopotrivă atât pe copii, cât şi pe părinţi. Comportamentul copiilor poate fi diferit în funcţie de ceea ce visează: pot doar să se trezească, pot să se trezească şi sa plângă dar să îşi revină singuri (însă acest lucru este foarte obositor pentru cei mici), pot să se trezească şi sa alerge în camera părinţilor, etc.




Primul instinct al părinţilor, în cazul în care apare acest comportament la copii, este să le ofere confort şi să îi liniştească – lucru natural, de altfel. Apoi, părinţii mai apelează, instinctiv la alte două strategii:

1. Pun întrebări copilului cu privire la ce a visat / îl roagă să descrie coşmarul şi

2. Îi asigură că totul este în regulă, că nimic nu i se poate întâmpla.

Prima strategie nu este deloc una potrivită. Ceea ce se întâmplă în momentul în care îi cerem copilului să facă acest lucru este că îi creăm copilului o amintire cu privire la ceea ce a visat. Astfel, cresc foarte tare şansele ca el să îşi reamintească continutul visului. Amintirea visului provoacă stare de anxietate şi în timpul zilei, în consecinţă reapare în timpul nopţii. Şi iată cum am construit un cerc vicios, copilului fiindu-i tot mai greu să scape de ele. În concluzie, amintiţi-vă cât de repede vi se întâmplă vouă să uitaţi ceea ce aţi visat – uneori poate nici nu apucaţi să vă spălaţi pe dinţi (sic!)! Deci, ceea ce putem face în cazul coşmarurilor la copii este să le distragem atenţia de la ce au visat, le povestim altceva şi, în scurt timp, ei vor uita:

  1. În cazul în care copilul nu doarme cu voi, mergeţi la el în cameră cât de repede îl auziţi că s-a trezit sau plânge;
  2. Păstraţi-vă calmul şi încercaţi să nu îl agitaţi mai tare;
  3. Încercaţi să nu vă audă povestind cu partenerul / partenera voastră despre acest lucru – îi va confirma faptul că într-adevăr are o problemă serioasă şi nu vrem asta;
  4. Folosiţi diverse replici pentru a le distrage atenţia (de ex: “Eşti tot transpirat! Vrei să mergem până la baie să ne răcorim?”; “Ce ai avea poftă să mânaci la micul dejun mâine dimineaţă?”; “Ce activităţi distractive ai vrea să facem în weekend?”; “Haide să ne gândim la ceva frumos! Ce ţi-ar plăcea ţie cel mai mult să faci?”, etc.);
  5. Puteţi învăţa împreună câteva exerciţii de respiraţie şi relaxare pe care să le faceţi înainte de culcare şi pe care să le reluaţi după ce se trezeşte din coşmar;
  6. Dacă apar coşmaruri repetate atunci e important să îi învăţăm pe copii strategii pe care le pot folosi singuri: îi învăţaţi cum să îşi focalizeze atenţia pe altceva, lăsaţi pe noptiera copilului câteva obiecte pe care le-ar putea folosi dacă se trezesc (o carte cu imagini, o carte de citit dacă este cazul, o revistă, un album cu fotografii, etc.);
  7. Nu îi învăţaţi pe copii ca visele reprezintă ceva ce se va întâmpla în viitor. Ele sunt doar vise! Nu spun nimic despre nimeni, despre vieţile noastre sau despre ceva rău care ni se poate întâmpla nouă sau familiei noastre.




Ţineţi minte: ce vine cu noaptea, trece cu noaptea! Nu vă speriaţi! Acest comportament poate fi ameliorat şi depinde mult de reacţiile pe care le aveţi voi!

Autor:

Psihoterapeut Specialist, Psiholog Clinician si Managing Partner la PsyLife Clinic

E-mail:
antonadinaraluca@gmail.com
Website:
http://psylife.ro/

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.