Cum ar fi viata noastra fara scutecul absorbant de unica folosinta?

14 May 2013


Ca toti copiii nascutii inainte de intrarea pe piata romaneasca a scutecului jetabil modern, o aud inca pe mama povestindu-mi cat de norocoase suntem noi, mamele de azi, ca beneficiem de aceasta solutie simpla si igienica pentru a ne mentine bebelusii curati. Imi povesteste cum spala saraca de mana tone de fasii triungiulare de panza in fiecare zi si cum marfa de contrabanda cea mai dorita erau scutecele jetabile rusesti, o barbarie de carton si celofan pe care le folosea cu parcimonie numai pe drumul de 5 ore cu Dacia spre mare. Bineinteles, mamele care au acces la scutecul absorbant jetabil sunt o minoritate mai ales ca acesta a fost inventat abia in anii 1950 – in cele mai multe parti ale lumii exista alte solutii, care de care mai ingenioase, de a pastra igiena bebelusului.




Inainte de aparitia scutecului absorbant jetabil, parintii europeni din pacate nu au dovedit prea multa inventivitate si au apelat mai ales la infasarea temeinica a bebelusului in pozitie dreapta. Tehnica de infasare era atat de laborioasa incat arareori parintii se oboseau sa desfaseze bebelusul pentru fiecare pipi si/sau caca ceea ce nu era chiar benefic sau confortabil pentru bebelus.

In schimb, popoarele de sorginte asiatica din tundra desi traiau la temperaturi mici si teoretic le era mai greu sa schimbe bebelusul fara a-l expune la frig, au gasit o solutie ingenioasa: aveau un soi de sac din blana cu compartimente pentru manutele si piciorusele bebelusului iar intre picioare o trapa prin care parintii puneau muschi de padure uscat. Preocuparea principala a viitoarelor mame era sa adune cat mai mult muschi de padure, sa il curete de crengute si pietricele si sa il usuce bine pentru a-l folosi apoi ca material absorbant pentru igiena bebelusului. Muschiul de padure are o mare capacitate de absorbtie iar croiala inteligenta a sacului de blana pentru purtarea bebelusului permitea schimbarea cu usurinta a muschiului.

Indienii Navajo care traiau in schimb la temperaturi mari aveau o solutie similara: ei isi purtau bebelusii legati cu un siret in copaite traditionale iar intre picioarele lor puneau scoarta unei plante desertice maruntita ca sa absoarba umezeala. Deoarece copaitele traditionale erau destul de inguste iar bebelusii erau bine fixati in ele, manunchiul de fibre ramanea unde trebuie iar parintii trebuia doar sa il inlocuiasca periodic.

In unele regiuni din China unde se considera ca bebelusii sunt fiinte pasive lipsite de capacitatea de a intelege stimulii externi, era utilizata metoda sacului de nisip: bebelusii pana la 2 ani erau pusi in saci cu nisip fin care indeplineau atat rolul de scutec cat si de limitator de miscare. Bebelusii erau vizitati de mame pentru a fi hraniti si iar nisipul era schimbat o data pe zi. Parintii credeau ca pana in momentul in care bebelusul creste suficient ca sa scape singur din sacul cu nisip el trebuie sa stea acolo. Evident ca studiile recente au aratat (aceasta metoda a fost utilizata in unele zone rurale din China pana in anii 90) ca aceasta practica este daunatoare dezvoltarii emotionale si psihice a copiilor iar ca acei copii crescuti asa au un IQ semnificativ mai scazut decat copiii care au beneficiat de stimulare in primii 2 ani de viata. In contrast cu aceasta practica ultra-restrictiva, tot in China exista metoda pantalonilor cu fanta pentru a invata copiii sa mearga la toaleta. In fine, conform relatarilor vesticilor (care initial au fost amuzati de imaginea funduletelor vizibile prin fanta din pantaloni), copii sunt incurajati sa-si faca nevoile periodic inclusiv in locuri publice iar aceasta practica este mai degraba o expresie a atitudinii relaxate a chinezilor fata de urinatul in public care nu e considerat tabu.




Insa cel mai complex mod de a pastra bebelusul curat este cel conceput in Asia Centrala: si acolo se practica infasarea temeinica si purtarea bebelusilor in copaite insa acestea au o gaura speciala unde se fixeaza un tub care preia urina astfel incat aceasta sa se scurga in exteriorul copaitei.

Multe dintre aceste metode sunt inca practicate in lume. In plus, se pare ca si in lumea vestica, bastionul scutecului jetabil, steaua acestuia incepe sa apuna odata cu aparitia scutecelor de textil refolosibile sau a metodei Fara scutec. Marturisesc ca personal am fost o mama mult prea lenesa ca sa iau in considerare alta solutie decat scutecul absorbant jetabil desi vara imi lasam bebelusii in fundul gol pe un scutec tip covoras absorbant (avand baieti, nu va pot minti: rar nimereau aria absorbanta…). Cum o mare parte din strategiile noastre de parenting sunt menite sa controleze functiile trupesti ale copiilor nostri (somn, papa, pipi, caca) e foarte interesant sa vezi cum diferite popoare in diferite epoci au gasit solutii pentru a mentine igiena bebelusului. Insa eu sincer sunt foarte curioasa sa vad cum va evolua scutecul absorbant si daca si eu voi ajunge sa spun copiilor mei ca sunt niste parinti norocosi deoarece eu m-am chinuit schimbandu-i de scutece jetabile si de 10 ori pe zi…

Ai vreo idee ingenioasa de a mentine bebelusul curat (cu sau fara scutec)?

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.