Corpul nostru e un templu…sau o jungla luxurianta ce trebuie protejata?

31 Jan 2013


 

Auzim peste tot ‘Ai grija de corpul tau!’: atentie la ce mananci, atentie cu ce te speli, atentie cu ce te imbraci, atentie cat te misti!. Daca exista un punct comun al celor mai in voga trenduri din ultimii ani (eco, bio, dezvoltare personala, beauty, raw, revolutia spirituala, etc.) acesta este cu siguranta atentia acordata corpului nostru.




Corpul nostru e un templu...sau o jungla luxurianta ce trebuie protejata?

Adevarul este ca suntem inundati cu foarte multa vorbarie goala despre ceea ce e bine sa facem pentru corpul nostru, fiind in mod straniu privati de informatii factuale despre ceea ce este corpul nostru. Corpul nostru este un templu, ni se spune de multe ori. Ideea nu este rea, insa comparatia cu un templu nu este chiar corecta.  Corpul nostru, conform ultimelor studii in domeniul microbiologiei, este mai degraba o jungla luxurianta, o adevarata insula locuita de un ecosistem bogat. Insa adevarul este ca o parte din definita cuvantului templu se aplica paralelei cu trupul nostru: templul trebuie respectat, atat exteriorul sau cat si interiorul.

 

Stiinta si medicina au evoluat intr-un ritm alert in ultimii 150 de ani – incepand cu descoperirile facute Pasteur si Koch, omenirea a aflat despre microbii care ne invadeaza corpul si ne imbolnavesc sau ne ucid. Descoperirea a fost una esentiala pentru conceperea tratamentelor ce au salvat sute de milioane de oameni de la suferinta sau moarte. Insa aceasta viziune unilaterala asupra microorganismelor din corpul nostru (anume ca sunt exclusiv rele!) a insemnat ca timp de zeci de ani cercetatorii s-au concentrat pe studierea bolii ca efect al invaziei corpului de catre microorganisme daunatoare, ignorand cu totul studiul bolii ca efect al absentei microorganismelor bune. Pentru ca da, abia in ultimii ani am inceput sa intelegem ca trupul nostru este un organism viu care a evoluat intr-o relatie simbiotica intima cu o fauna intreaga de microorganisme si de aceea sufera la fel de grav atunci cand este lipsit de ele ca atunci cand este atacat de microorganisme rele (si mai mult, ca microbii buni au un rol activ in a apara trupul de microbii rai).

Trupul nostru si functiile sale, asa cum le percepem noi traind pur si simplu, sunt efectiv rezultatul simbiozei dintre corpul nostru uman si cele aproape 3 kile de microorganisme care traiesc in relatie cu acel corp (cantitate de microorganisme calculata pentru un corp de 75 de kg). Unele dintre bacteriile care traiesc in noi au scrisa in ADN-ul lor reteta pentru producerea unor compusi utili pentru corpul nostru, compusi pe care celula umana nu ii poate sintetiza de una singura. Alte bacterii invata celulele umane cum sa reactioneze la amenintari externe – pazindu-ne astfel de aparitia alergiilor si a bolilor autoimune. Le fel de adevarat este ca chiar si atunci cand suntem clinic sanatatosi-tun, avem in corpul nostru microorgansme daunatoare insa acestea nu ne supara atata timp cat numarul lor este semnificativ mai mic decat cel al microorganismelor bune.




Microbiomul – acest ecosistem complex si vast din corpul nostru ne-a insotit pas cu pas in decursul evolutiei noastre si este evident customizat intr-o oarecare pentru fiecare populatie in functie de zona geografica unde traieste, clima, fauna si flora. Deasemenea, cele 100 de trilioane de microbi care ne populeaza sunt foarte specializati in functie de zona anatomica unde isi duc traiul: piele, stomac, gura, stomac, instestine, vagin, etc. Cercetatorii care au inceput abia recent sa studieze si sa construiasca cataloage cu speciile de microorganisme benefice din corpul uman au observat diferente intre microbioamele persoanelor in functie de o multime de factori: daca traiesc cu animale de casa nu, daca au un anume tip de dieta sau altul, daca au un anumit regim de igiena personala sau altul, etc. Rezultatele sunt surprinzatoare mai ales ca sanatatea in viziunea tarilor din lumea dezvoltata este definita in mare parte de lupta impotriva microbilor: incepand cu curatenia spatiilor si spalarea corpului  cu substante detergente puternice si continuand cu tratamentele bazate pe antibiotice agresive, lumea civilizata a declarat razboi total microbilor. Ei bine, conform ultimelor cercetari in domeniu se pare ca lupta prea apriga impotriva microbilor ne dauneaza serios.

Pentru a intelege cat de dependenti suntem de micii nostrii prieteni milenari nu trebuie decat sa studiem efectele absentei lor in 2 zone anatomice esentiale pentru sanatatea umana: pielea si intestinele.

Pielea este cel mai mare organ al corpului – este bariera care ne apara de exterior si este un adevarat continent populat cu diferite combinatii de microorganisme in functie de zona (scalp, pleoape, palme etc.). Abia acum intelegem cat de importante sunt acestea pentru sanatatea pielii si a corpului nostru, adevarate sisteme de monitorizare si reglare a sanatatii pielii. Evident, acum intelegem si de ce sapunurile cu agenti detergentii agresivi produc un adevarat genocid la nivelul microbiomului pielii si astfel creaza si/sau agraveaza probleme dermatologice.

Recomandarea cea mai recenta a dermatologilor desi greu de comunicat este ca dusul zilnic cu apa si sapun degresant nu e deloc o idee buna…in fine, in Europa nu e chiar o problema deoarece multi dintre europeni nu fac dus zilnic insa in SUA unde spalarea zilnica, temeinica a corpului si a capului e un obicei sfant, recomandarea e greu de comunicat si aplicat. Practic specialistii recomanda baia cu sapun maxim o data la 3-5 zile in conditii de activitate fizica moderata si toaletarea zilnica a zonelor critice (axile, zona genitala, picoare) dar doar cu sapunuri blande fara agenti detergenti, coloranti sau parfum (sapunul dermatologic). In rest ne putem reimprospata dupa pofta inimii cu un dus cu apa calduta care sa nu dureze mai mult de 3 minute. Baia fierbine cu spuma parfumata timp de ora si exfolierea pielii sunt egale cu un holocaust pentru piele. Evident, rutina igienei personale trebuie optimizata in functie de fiecare dar ideea principala este ca trebuie sa gasim un echilibru in care sa protejam microbiomul pielii.

Intestinele iarasi sunt o parte esentiala a anatomiei noastre. Fara un microbiom sanatos (sanatos insemnand ca echipa bunilor trebuie sa fie mai mare decat echipa railor care astfel sunt prea putini ca sa ne poata imbolnavi) intestinele noastre sunt doar o instalatie inutila – nu pot digera alimentele fara ajutorul bacteriilor bune. Astfel nu putine sunt cazurile in care, dupa tratamente cu antibiotice agresive care au ca scop eliminarea unui microb rau, odata cu cu microbul rau sunt neutralizati si microbii buni din intestine. Majoritatea oamenilor au norocul ca echipa bunilor sa se refaca iar procesele digestiei sa se revina la normal. Insa in unele cazuri (copii, batrani, persoane care au facut tratamente prelungite si repetate cu antibiotice) microbiomul intestinal nu isi mai poate reveni.– iar in lipsa lui (atat locativa cat si functionala) intestinul nu numai ca nu mai poate digera dar este lasat vulnerabil, fiind de colonizat rapid de catre un alt microb rau. Rezultatul este evident unul catastrofal: diaree cronica, subnutritie si deces.

Unii medici gastroenterologi mai curajosi si mai ales disperati in fata unor pacienti pe care desi ii tratasera cu succes de o infectie cu ajutorul antibioticelor, se stingeau apoi sub ochii lor din pricina faptului ca antibioticele le neutralizasera si flora intestinala normala, au hotarat sa incerce un tratament logic dar foarte dificil de comunicat: transplantul cu fecale. Practic, gastroenterologii au aplicat principiul transplantului: daca pacientului meu i s-a stricat iremediabil un organ, cautam sa facem un transplant cu un alt organ sanatos. Ei bine, daca credeati ca dermatologilor le-a fost greu sa explice recomandarea ca oamenii sa se spele mai putin, gastroenterologii au o problema mult mai mare de PR. Transplantul de fecale consta in fapt in a lua o mostra de fecale de la un donator sanatos (si preferabil ruda de gradul I cu pacientul), a o amesteca cu solutie salina si a o administra prin clisma pacientului. Suna scarbos? Absolut. Functioneaza? Mai bine decat orice alt tratament! In urma aplicarii acestui tratament de catre mai multi specialisti, lumea medicala a inceput sa studieze serios procedura si aplicatiile sale posibile (inclusiv in tratamentul obezitatii pe baza supozitiei ca una din cauzele sale este lipsa unor jucatori in echipa bunilor, esentiali pentru reglarea proceselor metabolice). Primul semn ca lumea medicala crede in acest tratament este ca a primit un nume mai frumos decat problematicul ‚transplant de fecale’: bacterioterapie.

In fine, nu pot sa nu mentionez si importanta microbiomului pentru nastere si sanatatea copiilor nostri. Studiile arata ca unul dintre multiplele beneficii ale nasterii normale la femeile sanatoase este ca prin contactul bebelusului cu peretii vaginului, pielea acestuia este colonizata firesc de echipa bunilor, fiind astfel mai bine pregatit pentru viata extrauterina. Bineinteles, in Romania prezenta Streptococului C la gravida este in mod gresit considerata motiv intemeiat pentru operatie cezariana; in Occident spre deosebire de Romania, nu se prescrie antibiotic in sarcina iar mama este incurajata sa nasca normal, facandu-se in schimb profilaxia pentru prevenirea transmiterii la fat in timpul nasterii (adica in timpul travaliului i se fac mamei macar doua doze injectabile cu un antibiotic bland), protejand astfel sansa bebelusului de a prelua din microbiomul binefacator prezent in vaginul mamei. Un studiu arata ca nasterea vaginala nu numai ca prilejuieste colonizarea pielii bebelusului cu microorganisme bune  , dar ca este esentiala si pentru colonizarea intestinului acestuia cu bacteriile necesare unui tract digestiv sanatos.

In final, studiile arata ca urbanizarea si sanitizarea inerente traiului la oras scad in fapt sansa noastra de a fi expusi la microorganismele care ne regleaza imunitatea, efectul fiind mult mai grav la copiii din mediul urban. In ceea ce priveste sanatatea lor, din ce in ce mai multe studii arata ca acei copii protejati excesiv de murdarie fac mai multe alergii si boli dermatologice decat copiii care sunt lasati sa se joace afara in voie si care astfel interactioneaza cu o lume microscopica vasta si variata care ii ajuta sa-si construiasca si mentina imunitatea.

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.