Copilul meu a făcut un an…să începem disciplina?

22 Feb 2012


Au fost luni de progres fizic, mental și emoțional, au fost luni pline de bucuria descoperirii acestei lumi.

Ați crescut în înălțime, ați luat în greutate, faceți pași timizi, apucați obiectele cu mai multă precizie. La vârsta de un an orice activitate care presupune independență devine interesantă, chiar dacă independența nu este deplină și mama vine în ajutor.

O întrebare des  întâlnită printre mămici este: Să începem disciplina în primul an de viață sau să mai aşteptăm ca cel mic să mai crească ?

Disciplina înseamnă în primul rând educare

Copilul meu a făcut un an...să începem disciplina?

Este bine să facem diferenţa de la început, atunci când spunem disciplină ne referim la educare și nu la pedeapsă.




La această vârstă, cel mic îl are pe nu în brațe, de aceea trebuie să fii atentă la folosirea acestui cuvânt, când îl foloseşti acesta să exprime acţiunea exactă de negare. Este bine să gesticulezi şi să îi spui pe un ton armonios, calm, fără să strigi sau să te enervezi. Este important să explici, gesticulezi cu răbdare orice acțiune pe care doreşti ca el să o facă. În momentul în care reușește să îndeplinească o sarcină, trebuie încurajat și recompensat, în primul rând pentru a repeta acţiunea şi pentru a putea face diferența între ce e bine și ce e rău.

Copilul preia foarte mult din comportamentul tău încă din primii ani de viaţă, iar cu trecerea timpului vei observa că multe din acţiunile, comportamentele tale se reflectă în personalitatea lui.

Una dintre acțiunile frecvente pe care cei mici le fac la această vârstă este să te tragă de păr, face acest lucru pentru a-ţi arăta afecțiunea. Spune-i pe un ton calm : Nu e voie, pe mama o doare ! și distrage-i atenția, sărutându-i mânuța. Este mai bine să îi distragi atenția atunci când face ceva nepotrivit, deoarece, oricât ai încerca să îi explici în primul rând el încă nu înțelege și în al doilea rând, nu își aduce aminte ce anume a greșit, astfel reiei cercul vicios,ajungând ca până la urmă să te enervezi. Când îi distragi atenția, să fii atentă să îi oferi o alternativă.

Sfaturi pentru o bună educare a disciplinei

  • Spune-i copilului pe un ton calm ce poate și ce nu poate să facă, cu ce are voie să se joace și cu ce nu, pentru a fi în siguraţă şi a nu se răni. Prin repetivitate cel mic se va  se va obișnui, își va da seama despre ce îi vorbeşti.
  • Bebelușilor le place când au aprobarea părinţilor, așa că cea mai bună metodă este să te concentrezi pe lucrurile bune și să îl lauzi de fiecare dată când doreşti să întăreşti un comportament.
  • Pentru a avea o comunicare adecvată, urmăreşte-l în momentele în care plânge și încearcă să identifici cauzele, el poate să plângă: de plictiseală, oboseală, frustrare, durere, îngrijorare iar dacă este nerăbdător sau irascibil, e probabil să fie obosit sau  înfometat.
  • Disciplina, regulile pe care le impui celui mic, e important să fie consecvente, dacă de exemplu tu îi permiţi să organizeze toți papucii din casa iar soțul nu este de acord, atunci copilul va fi dezorientat și aici se produc fisurile și apar comportamentele indisciplinare.
  • În această perioadă cel mic încearcă să fie independent și este ușor încăpățânat, pentru a întări această trăsătură, permite-i să aleagă el activitățile de joacă.
  •  E important să creezi un loc sigur de joacă, ferit de orice pericol, astfel încât cel mic să poată intra în aventura descoperirii.
  • Să nu confunzi auto-disciplina cu recompensa. Dacă îl recompensezi pe cel mic de fiecare dată când are un comportament pozitiv cu obiecte (jucării), alte activități le va face mai puțin pentru că nu primește recompensa/premiul. Încearcă să păstrezi un echilibru, oferă recompense prin obiecte pentru anumite comportamente, dar obișnuieşte-l că îmbrățișările, pupicii şi laudele sunt cele mai valoroase recompense.
  • Orice situaţie întâlneşti, încearcă să o gestionezi cu calm, nervii sau agresivitatea nu sunt de folos în educarea unui copil.
  • Dacă te confrunți cu situații tensionate și eşti agitată, opreşte-te din orice activitate, pune-ți copilul într-un loc sigur (scoică, pătuț) și acordă-ți câteva minute, inspiră adânc, relaxează-te, gândeşte-te la ceva plăcut sau fă o baie.
  • Oricât de tensionată ar fi situația, nu lovi copilul!





Pentru a avea o atmosferă calmă și armonioasă în primi ani de viață, încearcă să oferi celui mic o atmosferă de protecție în familie, calm și bună dispoziție, dacă eşti binedispusă şi zîmbeşti, cel mic va prelua starea de bună dispoziție şi vei avea un copil fericit !

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.