Copilul meu are o despicatura sau un sindrom cranio-facial, ce pot sa fac?

13 Aug 2012


 
Dragi parinti,
Dorim sa va informam asupra unui subiect mai special, si anume posibilitatea de tratament in malformatiile capului si gatului.
Abordarea acestui subiect vine in intampinarea familiilor care se confrunta cu o asemenea situatie existentiala si care cred ca aceste deformitati nu sunt tratabile sau reprezinta un handicap fizic major.
Dorim sa va spunem ca un copil care se naste cu o despicatura sau cu un sindrom cranio-facial nu este diferit de ceilalti fiindca progresele majore din ingineria tisulara, chirurgia maxilo-faciala si, mai ales, din ortopedia si ortodontia dento-faciala au inlaturat orice bariera, facand posibila corectia integrala a defectului initial si facilitand in acest mod cresterea si integrarea sociala, concomitent cu generarea unei stari de confort psihic in familie.




De ce am abordat acest subiect?
Deoarece despicaturile faciale si labio-maxilo-palatine au o frecventa ridicata in populatia actuala, incidenta variind intre 1:500 si 1:700 nasteri.
Sindroamele cranio-faciale – care au si o componenta genetica – apar mai rar, 1:100000, dar pot fi si ele tratate cu succes. Despicaturile faciale sunt anomalii in care apare o lipsa de continuitate la nivelul fetei, datorita lipsei de fuziune a mugurilor ( formatiuni embrionare din care se dezvolta prin fuziune diverse portiuni ale fetei) si pot afecta partile moi sau dure, sau ambele – purtand si denumirea de despicaturi Tessier.
Despicaturile labio-maxilo-palatine ( cheilo-gnato-palatoschizis) sunt formele cele mai putin severe, caracterizate prin lipsa continuitatii buzei, rebordului alveolar si palatului dur si moale si apar datorita unor factori teratogeni (nocivi) care actioneaza intre saptamanile 6-12 de dezvoltare embrionara. Formele usoare sunt reprezentate de despicaturi izolate, de buza, palat dur, val palatin sau combinatii ale acestora ca despicatura labio-palatina.
Au un rol important in dezvoltarea malformatiei:
• consumul de medicamente in timpul sarcinii;
• consumul de droguri si alcool;
• expunerea la radiatii;
• starea de sanatate precara;
• malnutritia;
• infectiile din timpul sarcinii;
• fumatul (in timpul sarcinii reprezinta un factor de risc implicat in aparitia despicaturii de val palatin).
Odata depistata prenatal, prin ecografie materno-fetala, malformatia pune parintii in fata unei situatii limita – exista sau nu posibilitati de tratament?
Cui trebuie sa se adreseze?




Exista un protocol terapeutic precis care cuprinde:
– planificarea nasterii;
– instruirea mamei asupra modului de alimentare a nou-nascutului cu biberoane
speciale, alaptarea nefiind posibila , mai ales in forme mai severe, datorita pericolului de aspiratie si asfixie;
– monitorizarea pediatrica pentru asigurarea unei cresteri normale;
– monitorizarea ORL , acesti copii fiind predispusi la infectii frecvente ale urechii medii;
– ortopedie dento-faciala incepand din saptamana 6 de viata, pentru repozitionarea segmentelor alveolare si crearea unei forme de arcada ideala care sa faciliteze interventia chirurgicala de plastie a buzei prin care se reface continuitatea acesteia ( inchiderea se face incepand din luna 6 de viata ),concomitent cu elongarea columelei (dirijarea cresterii nasului);
– plastia palatului, in primul an de viata;
– corecturi minore ale buzei in primii ani de viata;
– logopedie pentru educarea fonatiei afectata de intreruperea cavitatilor de rezonanta, incepand de la varste mici – 2 ani;
– tratament ortodontic in dentitia mixta;
– transplant de os iliac in cazurile unor despicaturi largi, la varsta de 8.5-9 ani, inainte de eruptia caninului – aceasta interventie refacand continuitatea crestei alveolare;
– chirurgie ortognatica pentru corectarea eventualelor malpozitii scheletice, la definitivarea cresterii;
– rinoplastie.
Aparitia unei despicaturi poate fi prevenita prin consiliere genetica in familiile unde este prezenta si printr-o informare corecta a mamei asupra factorilor care pot induce aparitia acestei deformitati.
Daca este depistata prenatal, tratamentul unei despicaturi poate fi planificat, iar primul care intervine este medicul ginecolog care va asista nasterea, urmand ca medicul neonatolog sa stabileasca modalitatea de alimentatie.
Este imperios necesar sa luati legatura cu un medic specialist in ortodontie si ortopedie cranio-faciala, cu experienta in tratamentul deformitatilor, care va stabili timpul de interventie, de regula – saptamana 6 de viata .
Tratamentul nu presupune manopere dificile – repozitionarea segmentelor alveolare se realizeaza cu un aparat miniatural care dirijeaza miscarile alveolare si cresterea nasului, controalele facandu-se la intervale de 2 saptamani.
In despicaturile unilaterale, dupa 3 luni de tratament , este posibila interventia de plastie a buzei, care este facuta de medicul chirurg maxilo-facial.
In despicaturile bilaterale, repozitionarea segmentelor este mai dificila, astfel incat perioada de tratament este de 4-5 luni pentru a obtine rezultate optime, care sa permita realizarea cu succes a interventiei.
Dupa aceasta prima interventie, micul pacient urmeaza etapele mentionate anterior.
In cazul unei despicaturi faciale, se intervine tot la varsta mica pentru inchiderea (plastia) ei si ulterior este necesara supravegherea cresterii si a eruptiei dentare, care se face de catre medicul ortodont, care in situatia constatarii unei abateri de la procesul fiziologic va interveni .
Sindroamele cranio-faciale, mai ales cele genetice, necesita o monitorizare atenta, deoarece, uneori acestea nu sunt depistate prenatal cu atat mai mult cu cat amniocenteza nu este o rutina medicala.
La nastere sunt prezente frecvent modificari faciale sau ale formei calotei craniene, acestea fiind primele semne pe baza carora se stabileste indicatia unui consult de catre medicul chirurg maxilo-facial si de catre medicul ortodont.
Pentru depistarea eventualelor probleme medicale generale asociate, medicul neonatolog va face toate investigatiile clinice si paraclinice generale.
Uneori sindroamele genetice necesita interventii de chirurgie cranio-faciala pentru avansarea maxilarului , etajului superior si mijlociu al fetei sau pentru decomprimarea suturilor craniene, iar alteori forma capului necesita o atentie speciala si o monitorizare in primele luni de viata, in cazul unor asimetrii evidente fiind necesar tratamentul de remodelare si dirijare a cresterii capului care se face cu casti.
In cazul unei cresteri normale a capului, este indicat un control al eruptiei dintilor si un CT ( computer-tomograf) in jurul varstei de 2 ani pentru a vizualiza anatomia craniofaciala in detaliu.
Poate ca sunt extrem de multe lucruri noi, dar cu siguranta primul obiectiv al articolului este acela de a va informa ca nu exista afectiune care sa nu poata fi tratata.
Trebuie doar sa va adresati din timp persoanelor specializate in tratamentul deformitatilor cranio-faciale pentru ca in cel mai scurt timp sa remediati defectele anatomice si sa-i asigurati micutului o crestere si o dezvoltare normala .

Autor:

E-mail:
office@qsmile.ro
Website:
http://www.qsmile.ro

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.