Copilul febril

09 Apr 2012


Copilul febril

 

Febra este cauza cea mai frecventă a vizitelor neprogramate la medic, a consultațiilor din serviciile de urgență și a apelurilor telefonice către medicii de familie, părinții căutând un sfat privind scăderea temperaturii corporale a copilului. Părinții sunt, de obicei, foarte preocupați de menținerea „normală” a temperaturii copilului, mulți părinți administrând antipiretice (medicamente care scad temperatura corpului) chiar la valori ușor crescute sau normale ale temperaturii copilului. Febra în sine nu este o boală, ci un mecanism folosit de către organism în lupta împotriva infecțiilor. Există o adevărată „fobie” a părinților legată de febră, indiferent de statutul socio-economic al acestora, părinții asociind valorile mari ale acesteia cu convulsiile și afectarea creierului copilului. Scăderea febrei nu modifică evoluția bolii care a determinat-o, cu excepția copiilor cu boli cronice care nu au suficiente rezerve pentru a face față creșterii metabolismului asociată febrei.




Contează mai mult cât de „bolnav” arată copilul decât valoarea temperaturii corporale. Cauza cea mai frecventă a febrei la copilul mai mic de 3 ani este infecția virală a căilor respiratorii. Există unele semne sugestive pentru boală severă ce fac obligatoriu consultul medical: copil moale, plâns slab, neconsolabil, somnolent, dificil de trezit, palid, piele de culoare cenușie sau cu pete, respiră cu dificultate, nu bea lichide,  scăderea cantității de urină, febră >40°C, copil cu vârsta <3 luni, febra durează mai mult de 5 zile.

Ce este febra?

Temperatura corpului este menținută de către o zonă a creierului numită hipotalamus, care asigură echilibrul dintre producția de căldură și eliminarea acesteia de către organism. Febra este produsă de modificarea „setării” acestui termostat datorită producerii în organism a unor substanțe pirogene. Această nouă valoare a temperaturii este obținută pe de o parte prin reducerea pierderilor de căldură prin vasoconstricție (determină un aspect marmorat al pielii dar și senzația de mâini și picioare reci a copilului febril) și, pe de altă parte, crește producția de căldură prin frison (contracții ale musculaturii, tremurături în timpul cărora copilul este conștient). Comportamentul copilul se va modifica: va dori un mediu mai cald, va sta ghemuit în pat, va cere îmbrăcăminte suplimentară și lichide fierbinți până când temperatura corpului va atinge noua valoare.

Spre deosebire de febră, hipertermia este o situație rară în care setarea temperaturii rămâne aceeași dar producția de căldură este mult superioară capacității corpului de a o elimina ducând la piele uscată, fierbinte. Cea mai frecventă cauză de hipertermie este deshidratarea care duce la contracția vaselor de sânge și ca urmare la limitarea pierderii de căldură prin piele. Pe locul doi este supraîncălzirea nou-născuților ținuți în cameră cu temperatura ambientală crescută și aproape de o sursă de căldură radiantă, precum și hipertermia secundară exercițiilor fizice intense, mai ales într-un mediu călduros și cu umiditate crescută. Apare și ca urmare a administrării unor medicamente (unele dintre anestezice sau relaxante musculare), a consumului de droguri (ecstasy, cocaină, amfetamine), a unor boli (hipertiroidism, etc). Valorile temperaturii corporale pot fi cuprinse între 38-39°C dar sunt posibile și valori mai mari, 41°-42°C, la care apare modificarea stării de conștiență, comă, organismul uman putând supraviețui până la 45°C.




Febra nu este o boală ci este un mecanism de apărare al organismului împotriva infecțiilor. Febra încetinește creșterea și multiplicarea bacteriilor și a virusurilor și crește producția de leucocite și anticorpi a organismului. Valoarea febrei nu depinde de severitatea bolii care a declanșat-o. De cele mai multe ori febra are durată de câteva zile și are rolul de a ajuta sistemul imun, deși duce la disconfortul copilului. Febra nu produce leziuni ale creierului. Beneficiile tratamentului antipiretic sunt îmbunătățirea stării generale a copilului, scăderea pierderilor de apă și deci a riscului de deshidratare. Nu există dovezi care să susțină că tratamentul cu ibuprofen, singur sau asociat cu paracetamol, crește riscul de infecții.

Manifestările produse de febră

Copilul febril prezintă frison, durere de cap, dureri musculare, se alimentează mai puțin, doarme mai mult, acuză senzația de oboseală și sete. Frecvența respirațiilor și a bătăilor inimii este mai mare decât în mod obișnuit iar cantitatea de urină scade.

Complicațiile febrei

  • Deshidratarea, deoarece eliminarea căldurii prin piele duce și la eliminarea apei. Poate fi prevenită prin creșterea cantității de lichide consumată de copil.
  • Convulsiile febrile apar la 3-4% dintre copiii cu vârsta mai mică de 5 ani, în prima zi de boală.
  • Herpes bucal – apare datorită activării unei infecții herpetice latente, este mai puțin frecventă decât la adulți.

Măsurarea temperaturii

  • Temperatura axilară: bulbul termometrului trebuie plasat sub braț, în vârful axilei, pielea trebuie să fie uscată, termometrul trebuie fixat ținând brațul peste piept. Timpul de măsurare este de 5 minute pentru termometrul din sticlă, sau până la semnalul sonor pentru cel electronic. Termometrul își poate modifica ușor poziția motiv pentru care măsurarea este cel mai frecvent inexactă; în plus, la debutul febrei, temperatura corpului crește dar la nivelul pielii se produce vasoconstricție și, datorită transpirației și a evaporării ei la nivelul pielii, valorile înregistrate în axilă pot fi mici decât temperatura reală.
  • Termometre termofototopice cu cristale lichide – se aplică pe frunte, conțin cristale care își schimbă culoarea în funcție de temperatură; sunt ușor de folosit la domiciliu
  • Termometre pentru artera temporală: scanează cu infraroșu pielea frunții situată deasupra urechii, cea mai mare valoare a temperaturii fiind la nivelul arterei temporale. Sunt ușor de folosit dar utilitatea lor este limitată deoarece în timpul ascensiunii termice temperatura la nivelul pielii este scăzută datorită vasoconstricției, aceeași corelație scăzută cu temperatura centrală fiind și în cazul termometrelor cu cristale lichide.
  • Temperatura sublinguală: bulbul termometrului se plasează sub limbă, copilul fiind instruit să țină gura închisă și să respire pe nas, timp de 3 minute (termometru din sticlă). Este util la copilul mai mare de 5 ani, acuratețea este mai mare comparativ cu termometrul axilar dar necesită cooperare din partea copilului. Valorile sunt influențate de consumul anterior de băuturi reci sau fierbinți, exercițiile fizice și baia fierbinte. Poate produce leziuni ale mucoasei bucale sau transmiterea infecțiilor.
  • Temperatura rectală: se despart fesele și se introduce termometrul în rect pe o distanță de 5 cm, durata măsurării fiind 3 minute sau până la semnalul sonor. Este standardul de aur pentru măsurarea temperaturii, valorile nu sunt influențate de temperatura mediului și nu există limită de vârstă pentru măsurare. Dezavantaje: produce teamă copilului mic și disconfort copilului mare, este dureroasă în cazul existenței infecțiilor sau iritațiilor perianale, există risc de transmitere a infecțiilor. Riscul de perforare anală este de 1 la 2 milioane de măsurători.

Temperatura timpanica

  • Temperatura timpanică: se tracționează ușor pavilionul urechii și se introduce dispozitivul câțiva milimetri în conductul auditiv. Principiul de măsurare se bazează pe faptul că, în condiții normale, 60% din căldura organismului este pierdută prin radiație, sub forma undelor infraroșii, pierderile fiind și mai mari în timpul febrei. Membrana timpanică este irigată din ramuri ale arterei carotide, temperatura ei corelându-se cu temperatura sângelui care irigă hipotalmusul. Termometrul măsoară razele infraroșii emise de membrana timpanică, termometrul trebuie să fie direcționat spre aceasta; se încearcă introducerea pe piață a unor termometre care avertizează printr-un semnal luminos dacă razele infraroșii sunt preluate de la timpan. Beneficii: ușor de folosit, valoarea nu este influențată de temperatura mediului, nu există risc de transmitere a infecțiilor, măsurare mult mai corectă într-un timp scurt. Nu este considerată standardul de aur deoarece unele studii au arătat că valorile nu sunt foarte precise la copilul sub 3 ani.

Tratamentul febrei la domiciliu

Tratamentul febrei

Părinții reușesc să depășească perioada în care copilul este febril dacă înțeleg că febra nu este periculoasă pentru un copil care este, în general, sănătos. Principalul scop al tratamentului antipiretic este îmbunătățirea stării generale a copilului și nu aducerea temperaturii la valori normale. Majoritatea copiilor febrili au o activitate redusă, sunt apatici și somnolenți și nu beau o cantitate suficientă de lichide. Cei mai mulți pediatri recomandă folosirea medicamentelor antipiretice deoarece îmbunătățesc starea generală a copilului, activitatea acestuia și scad riscul de deshidratare, copilul alimentându-se mai ușor. Medicamentele antipiretice au și alte efecte ca, de exemplu, combaterea durerii. Atenția părintelui trebuie îndreptată mai puțin asupra valorilor temperaturii și mai mult asupra stării generale a copilului, a semnelor de boală severă și a cantității de lichide pe care o acceptă copilul. Aproximativ jumătate dintre părinți apreciază ca și febră valorile mai mici de 38°C, și un procent la fel de mare administrează doze incorecte; este important ca părinții să înțeleagă că dozele administrate depind de greutatea copilului și nu de vârsta sau nivelul temperaturii acestuia. Medicamentele antipiretice sunt indicate când febra depășește 38,5°C sau 39°C. Antipireticele nu influențează evoluția bolii care a  determinat febra și nici numărul de zile de febră ale copilului. Mulți pediatri nu sunt de acord cu trezirea copilului pentru a i se administra medicamente pentru combaterea febrei dar, la trezire, este posibil ca valoarea temperaturii copilului să fie crescută, însoțită de disconfort.

Există 2 medicamente antipiretice utilizate în mod frecvent: paracetamol respectiv ibuprofen (acestea fiind denumirile comune internaționale înscrise pe fiecare medicament, denumirea comercială a medicamentelor diferă de la un producător la altul). Ibuprofenul și paracetamolul, când sunt folosite în doze corecte, sunt medicamente sigure și eficiente în combaterea febrei. Dar și acestea sunt medicamente și trebuie să luăm în considerare riscul de producere a efectelor adverse și a toxicității. Din punct de vedere al eficienței în combaterea febrei nu există diferențe notabile între cele două medicamente dar, combinând cele două produse, efectul este mult mai bun decât utilizând unul singur. Administrarea alternativă a celor două medicamente presupune un efort mai mare din partea părintelui, lucrurile se simplifică mult dacă programul de administrare al acestora este scris, cu precizarea clară a orelor și dozelor de administrare.

În timpul tratamentului temperatura copilului se măsoară odată pe zi, preferabil dimineața (în mod normal temperatura organismului este mai crescută între orele 17-19 cu până la 1 °C) și ori de câte ori starea copilului este modificată.

Paracetamolul

Se administrează în doză de 10-15 mg/kgc la interval de 4-6 ore, doza maximă fiind de 90 mg/kgc/zi (4 g la adult) și are efect antipiretic în 30-60 de minute. Există produse comerciale care conțin dozatoare în funcție de greutate, mult mai ușor de utilizat de către părinți. Are efecte toxice hepatice dacă se depășește doza recomandată. Supradozajul se produce de obicei accidental de aceea se recomandă păstrarea în locuri care nu sunt la îndemâna copiilor.

Ibuprofenul

Este mai folosit datorită efectului mai îndelungat decât al paracetamolului. Doza de 5 mg/kgc are efect antipiretic ce durează 3-4 ore, iar cea de 10 mg/kgc are efect timp de 6 ore, doza maximă fiind de 40 mg/kgc/zi (2,4 g la adult). Unele produse comerciale conțin seringi dozatoare în funcție de greutate. Poate produce leziuni la nivelul stomacului, duodenului sau esofagului; nu pare să accentueze manifestările astmului bronșic. Poate produce efecte toxice asupra rinichiului.

Folosirea alternativă sau asociată a medicamentelor antipiretice

Medicamentele antipiretice nu se folosesc concomitent, dar se ia în considerare folosirea lor alternativ dacă nu există răspuns la primul medicament. Studiile arată eficiența mai mare în scăderea temperaturii în cazul administrării alternativ a celor două medicamente, la interval de 3 sau 4 ore, comparativ cu administrarea unui singur medicament. Este totuși dificil pentru cei mai mulți părinți să administreze două medicamente diferite, la intervale orare stricte, ceea ce duce în final la accentuarea fobiei față de febră. Părinții vor fi încurajați să folosească un singur preparat comercial de paracetamol respectiv ibuprofen pentru a reduce riscul de administrare greșită a unui preparat în locul celulilalt. Medicamentele „pentru răceală și gripă” nu se administrează copiilor deoarece conțin inclusiv paracetamol sau ibuprofen, doze care se pot cumula cu cele administrate pentru febră.

            Metamizolul

Se folosește în cazurile de febră rezistentă la administrarea antipireticelor, în doză de 10-15 mg/kg/doză administrat la interval de 6 ore. Medicamentul se găsește în farmacii sub formă de supozitoare a 300 mg respectiv comprimate a 500 mg și se poate procura doar pe baza unei rețete medicale datorită riscului crescut de agranulocitoză – scăderea globulelor albe din sânge și deci a imunității.

Alte metode de scădere a temperaturii copilului

Aplicarea de apă călduță pe piele este singura indicată, în condiții de febră >40°C care nu răspunde la administrarea de antipiretice. Odată cu evaporarea apei scade și temperatura organismului. Nu se renunță la administrarea antipireticelor deoarece acestea reduc temperatura setată la nivelul hipotalamusului.

Aplicații/frecție cu alcool sau oțet: reduce febra dar este contraindicat datorită riscului de hipoglicemie și comă, alcoolul absorbindu-se ușor.

Aplicarea compreselor cu apă rece: este contraindicată deoarece produce frison și vasoconstricție cu creșterea temperaturii corpului și disconfort marcat.

Este suficientă menținerea unei temperaturi mai scăzute în cameră, dezbrăcarea copilului sau îmbrăcarea cu haine subțiri și creșterea cantității de apă oferită acestuia.

Autor:

E-mail:
daniela.draghiciu@mamaresponsabila.ro
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.