Convulsiile febrile ale copilului

07 Mar 2012


Ce sunt convulsiile febrile?

Convulsiile febrile reprezintă răspunsul creierului la febră şi se manifesta prin crize convulsive ce apar exclusiv la o temperatură mai mare de 38°C. Convulsia este o perioadă de timp în care copilul poate deveni inconştient, rigid şi poate avea spasme musculare necontrolate în diverse zone ale corpului, controlul sfincterelor nu mai există, cu pierdere de urină şi fecale.

Acestea sunt în majoritatea cazurilor generalizate adică afectează musculatura corpului în întregime.

Ele apar în mod tipic la copii cu vârsta între 3 luni şi 5 ani, în timpul unei boli febrile că în infecţiile bacteriene sau virale. În general este vorba despre o infecţie a căilor respiratorii superioare (ca o faringită sau amigdalita), otite sau boli diareice dar şi după vaccinări. Important de menţionat este faptul că acestea apar în absenţa unei infecţii ale sistemului nervos central (că meningita sau encefalita) sau unei alte cauze. De asemenea sunt excluşi de la acest diagnostic copii ce au avut crize epileptice anterioare în absenţa febrei.




Băieţii sunt afectaţi mai frecvent decât fetele. În general fiind afectaţi 3% dintre copii sub 5 ani. S-a observat că acestea apar mult mai frecvent la copii ce provin din familii în care există istoric de convulsii febrile sau de epilepsie astfel că s-a descris existenţa unei predispoziţii genetice. De asemnea mai susceptibili sunt şi copii ce au suferit leziuni neurologice la naştere sau din alte cauze.

 

Cum se manifesta convulsiile febrile?

Majoritatea crizelor durează 3-6 minute şi după criza singurul simptom ce poate fi prezent este o uşoară oboseala. Alte semne neurologice prezente după criza trebuie să indice un diagnostic diferit.

Pentru diagnostic se folosesc testele de laborator de rutină (teste ale sângelui şi urinii) nu sunt necesare electroencefalografia sau computer tomografia cerebrală dar dacă se presupune existenţa unei infecţii, pentru a exclude această posibilitate se va efectua puncţia lombară cu examenul lichidului cefalorahidian, în special la copii peste 1 an.

Riscul de recurenta (repetare) a convulsiilor în prezenţa febrei este de 30-40% şi este cu atât mai mare cu cât vârsta de apariţie a crizei este înainte de 15 luni, există în familie o rudă de gradul I ce a prezentat crize febrile, febra nu a fost foarte ridicată în momentul apariţiei crizei şi timpul între debutul febrei şi al convulsiei a fost scurt.




Totuşi aceste convulsii pot fi urmate de crize ce apar înafara febrei şi deci ele pot fi primul semn al unei epilepsii. Este o suferinţă cronică cerebrală manifestată prin de crize convulsive repetitive şi spontane. Există deci un risc de apariţie a epilepsiei mai crescut la copiilor cu convulsii febrile decât al populaţiei generale, doar în cazul în care apar unii factori de prognostic nefavorabil. În rest riscul este acelaşi ca la populaţia generală.

Aceşti factori de prognostic nefavorabil sunt:

  • Durata convulsiei mai mare de 15 minute,
  • Convulsia se repetă în 24 ore,
  • Convulsia este focala (spasmele musculare afectează doar o parte a corpului),
  • Unul dintre părinţi este diagnosticat cu epilepsie,
  • Copilul a prezentat anterior crizei afectarea sistemului nervos central,
  • Modificări ale electroencefalogramei.

Acestea ducad la o creştere a riscului de la 2-3% cât este la populaţia generală, la 6-15%.

Factorii ce arata un prognostic bun sunt:

  • Prima criză între 6-18 luni,
  • Lipsa prezenţei convulsiilor după vârsta de 7 ani,
  • Durata crizelor mai mică de 5 minute,
  • Electroencefalograma normală,
  • Fără afectarea creierului la naştere sau din alte cauze,
  • Istoric familial de convulsii febrile.

 

Tratamentul convulsiilor febrile

La debutul unei crize, copilul trebuie aşezat într-un loc în care nu se poate vătăma (pe covor sau în pat), pe o parte şi se eliberează căile respiratorii adică se elimină mâncarea sau alte obiecte din gura copilului. Buzele sau extremităţile cianotice (de culoare vineţie) semnifica lipsa respiraţiei şi este necesară solicitarea unui echipaj de urgenţă.

Nu se va încerca restricţionarea copilului în timpul crizei ci părinţii se vor asigura că acesta nu se poate răni în cazul crizei, lovindu-se de obiectele din jur. Nu se vor introduce în gura copilului obiecte, medicamente sau apă.

Tratamentul febrei se face prin metode fizice (băi călduţe, împachetări cu pătura udă), alături de medicamente ce combat febra că acetaminofen (Paracetamol) sau ibuprofen (Nurofen) administrate sub formă de supozitoare. Tratamentul propriu-zis al convulsiei este diazepamul intrarectal (Desitin).

Dacă copilul adoarme după criză, nu va fi trezit pentru a i se administra medicamente sau mâncare. Este important ca părinţii să urmărească timpul cât a durat criza acesta fiind un element esenţial pt diagnostic.

Pentru convulsiile febrile nu se utilizează tratament cronic ci sunt suficiente metodele de combatere a febrei când ea apare şi utilizarea, dacă apare convulsia a tratamentului cu Desitin administrat la indicaţia medicului pediatru.

Tratamentul cronic este indicat la copii ce au avut mai mult de trei convulsii febrile, dar poate fi indicat mai devreme la copii cu factorii agravanţi menţionat mai sus. Acest tratament se efectuează cu anticonvulsivante de tipul fenobarbitalului sau acidului valproic sub strictă supraveghere a neurologului pediatru.

Deşi convulsia copilului lor poate fi o imagine terifiantă pentru părinţi, aceştia trebuie să fie conştienţi că dezvoltarea psihomotorie a copiilor cu convulsii febrile care au fost sănătoşi anterior crizei este neafectată de acestea.

Autor:

E-mail:
ana.galamb@mamaresponsabila.ro
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.