Calea Lactee: cum a influentat consumul de lapte animal evolutia speciei umane (I)

21 Nov 2012


 

Am o buna prietena care sufera de intoleranta la lactoza. Asta inseamna ca organismul ei nu produce lactaza, o enzima care are rol in digestia lactozei, zaharul din laptele ingerat. Fara aceasta enzima, laptele pur si simplu se descompune in stomac ceea ce duce la crampe si diaree. Desi pare neobisnuit sa auzi despre cineva ca nu poate bea lapte, adevarul este majoritatea oamenilor de pe Glob nu pot bea lapte! Doua treimi din populatia globului este intoleranta la lactoza. Studiile arata ca pana la 75% dintre adultii afro-americani, mexicani, evrei si americani nativi prezinta intoleranta la lactoza. Dar la fel de adevarat este ca intoleranta la lactoza este o afectiune foarte rara la europeni.




Recent, cercetatorii care cauta sa desluseasca genomul uman si evolutia sa de-a lungul existentei noastre, au inteles ca povestea modului in care numai unele populatii de pe Glob pot consuma lapte toata viata este una complexa. Stim cu certitudine ca specia umana este singura specie de mamifere care consuma lapte dupa intarcare – ceea ce este cu adevarat incredibil este faptul ca putem sa facem asta fara ca sa ne imbolnavim (in fine, ce putin o treime dintre noi). La toate celelalte mamifere, organismul produce lactoza numai atata timp cat puii sunt alaptati, scazand apoi treptat productia enzimei, ceea ce duce la intarcarea fiziologica a puilor care renunta la sanul mamei pentru ca organismul lor le transmite ca nu pot digera laptele mamei. Rationamentul naturii de a pune la punct acest mecanism este de a permite mamei sa isi reintregeasca resursele pentru a putea concepe, a da nastere si alapta urmatoarea generatie de pui.

 

Pe baza acestor premise, cercetatorii s-au intrebat cum, cand, unde si de ce a dobandit omul capacitatea de a digera laptele crud si dupa intarcare? Raspunsurile au venit de la geneticienii pentru ca orice proces (cum este productia enzimei sus-numite) si caracteristica ale unui organism viu sunt determinate de o gena din ADN-ul respectivului organism. Acestia puteau sa gaseasca raspunsurile deoarece in 2004 au reusit fapta de vitejie stiintifica majora, intocmind harta genomului uman, o istorie a evolutiei noastre la nivel de ADN, care arata cum ne-am modificat de-a lungul evolutiei noastre si care a fost ruta geografica a modificarilor.




CUM? CAND? UNDE? DE CE?

Modul in care organisumul uman reuseste sa digere lapte dupa intarcare este simplu de elucidat – iar raspunsul seamana mult cu scenariul unui film cu super-eroi (acela in care un om obisnuit e muscat de musca intergalactica si peste noapte se trezeste cu puteri supranaturale). Adevarul este ca pana acum 10.000 de ani oamenii NU consumau lapte crud pentru ca nici ei, ca si celelalte mamifere, nu puteau digera laptele dupa varsta intarcarii, iar daca ar fi baut lapte ar fi patit dureri infioratoare de burta si chiar diaree fatala.  Apoi s-a intamplat ceva care a schimbat situatia: acum 10.000 de ani un barbat dintr-o stepa din zona Turciei a suferit o mutatie genetica spontana, iar gena responsabila de productia de lactoza a ramas activa si dupa primii ani de viata cand in mod normal trebuie sa se inactiveze. Asa ca in loc sa-l doara rau burta daca bea lapte crud, acest individ a putut sa consume si sa digere lapte fara probleme. Omul a avut copii si le-a transmis cu eficienta uimitoare mutatia sa (si se pare ca majoritatea mutatiilor genetice din genomul uman se datoreaza tatilor, conform studiilor)

 

Apoi studiile au relevat ceva care a uimit specialistii geneticieni: au descoperit ca aceasta mutatie ce dadea oamenilor capacitatea de a digera lapte toata viata s-a raspandit cu viteze absolut uimitoare, nemaivazuta niciodata in cursul istoriei noastre ca specie. In cursul a doar cateva mii de ani (ceea ce in termeni evolutionari echivaleaza cu transformarea efectiv ‚peste-noapte’ a eroului in super-erou) aceasta mutatie s-a raspandit la populatiile care traiau in Eurasia, insulele britanice, Scandinavia, pana in India, oprindu-se numai la poalele muntilor Hymalaya (pe care nici un barbat mutant nu i-a trecut ca sa ia de sotie o doamna de peste munti). In paralel aceeasi mutatie s-a petrecut si la populatiile din Africa si Orientul Mijlociu. Mutatia nu s-a petrecut pe continentele americane si nici in Australia sau Extremul Orient.

 

Cauza acestei viteze uimitoare cu care s-a raspandit mutatia au dat batai de cap cercetatorilor care pana atunci considerau imposibila aceasta rata de raspandire. Insa cel mai mnare mister pe care il aveau de rezolvat era defapt insasi cauza aparitiei acestei mutatii – De ce a fost fost nevoie ca organismul uman sa se modifice pentru a putea consuma lapte crud toata viata? Misterul aceasta parea cu atat mai dificil de lamurit cu cat oamenii si pana sa aiba aceasta mutatie puteau consuma lapte cu multe mii de ani inainte de aparitia mutatiei genetice. Asta pentru ca oamenii gasisera o solutie sa-i zicem culturala ca sa poata profita de caloriile si nutrientii din lactate – lasau laptele pur si simplu cateva ore (sau zile in functie de climat) pana se acrea, fermentarea distrugand eficient lactoza, ceea ce permitea consumul lactatelor fara probeme. Atfel, oamenii consumau din plin lapte batut, iaurt si branza. Geneticienii s-au intrebat de unde a venit nevoia aparitiei mutatiei pentru a consula lapte crud si mai ales de ce a fost nevoie ca ea sa se propage atat de rapid.

 

Pentru DE CE?-ul acestei povesti uimitoare va astept pe www.mamaresponsabila.ro saptamana viitoare.

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.