Bona de sex masculin: Ultimul tabu in parentingul romanesc

14 Feb 2013


 

Bona de sex masculin: Ultimul tabu in parentingul romanesc

Citeam acum cateva saptamani ca in SUA a fost depasit un tabu in ceea ce priveste egalitatea de sanse intre barbati si femei. Din pacate, victoria feminista consta in faptul ca armata americana a facut publice rapoarte din care reiesea ca pentru prima oara in istoria SUA a trimis pe front soldati femei, nu insa in pozitii de administratie, ci chiar in zona de razboi; acestea au luptat cot la cot cu camarazii lor de sex masculin, a fost ranite si unele dintre ele chiar si-au pierdut viata pe front.




Evident, acest subiect a iscat discutii aprinse despre rolurile femeilor si barbatilor in lumea moderna, despre intrebarea daca a trimite femei pe front e chiar o victorie pentru egalitatea de sanse sau mai degraba nu. In paralel, insa, cu discutia despre accesul neingradit al americancelor in zonele de razboi, o alta dezbatere avea loc: dificultatea cu care familiile accepta ideea de a-si lasa copiii in grija personalului de ingrijire de sex masculin, fie ca ei sunt babysitteri profesionisti sau educatori angajati in gradinite si centre de zi pentru copiii prescolari. Chiar daca contextul este cu totul diferit, subiectul principal al dezbaterii este in fapt acelasi: spargerea tabuurilor in ceea ce priveste rolurile sexelor in societatea moderna.

 

Ei bine cred ca discutia poate fi interesanta si pentru Romania, mai ales ca si la noi incep sa cada tabuurile despre rolurile barbatilor si femeilor in familie.

Desi majoritatea romanilor sunt inca tributari principiilor traditionale in ceea ce priveste familia, de cativa ani s-a nascut o miscare taticeasca din ce in ce mai activa: bloggeri, activisti, tati-model, coaches si stay-at-home dads povestesc cum au renascut ca barbati in momentul cand au devenit parinti si despre cat de fericiti sunt in rol de parinte egal implicat in cresterea si ingrijirea copiilor, ba chiar unii dintre ei si-au asumat rolul de parinte principal in timp ce mama lucreaza 16 ore pe zi.




Este extraordinar ca se intampla asta si toate mamele pe care le-am intalnit se bucura ca intram, incet dar inevitabil, in era tatilor implicati. Acum ca sa fiu cinstita, au existat si pana la aparitia blogurilor tati dedicati si implicati care si-au crescut copiii cu duiosie si competenta parinteasca. Dar niciodata nu au avut o voce publica atat de puternica ca in prezent. Acum vocile, eforturile si proiectele conjugate ale tatilor precum Bogdan Draghici (avocatul taticilor de la Alianta TATA), Dedi Grigoroiu (bloggerul ta-su.ro), Sebastian Froux (taticul expat care organizeaza iesiri sportive Evadeazacunoi), Bob Dragomirescu (parintele proiectului urbankid.ro), Sebastian Cochinescu (taticul cool din spatele www.tati.ro), Andrei Tudose (arhitectul happeningurilor Delivering Life) sau Mihail Musat (coach-ul de la Parinti Autentici) si altii ca ei, ne arata ca am intrat intradevar intr-o noua faza a parentingului romanesc.

 

Insa dezbaterea pe care as vrea sa o vad initiata (poate taticii mentionati mai sus ma vor ajuta) este centrata pe faptul ca in Romania inca nu vedem mai deloc babysitteri, bone sau educatori de gradinita barbati! Sigur, avem antrenori de sport, invatatori de scoala primara (remember Domnul Trandafir?), profesori de muzica si cativa profesori de engleza pentru copii de varsta prescolara insa prea putini. Personalul de ingrijire a copilului mic este eminamente format din femei! Care poate fi motivul? Oare barbatii nu isi doresc aceste slujbe? Oare le este frica sa nu se faca de ras daca devin bone calificate? Oare exista unii care au incercat si nu au reusit pentru parintii dinRomania nu pot sa-si imagineze inca cum isi pot lasa copilul in grija unei bone-barbat? Le este oare teama tatilor sa accepte un barbat strain (potential tanar si competent in schimbarea scutecelor) in casa si familia sa?

 

Botezati cu umor si afectiune manny (adica man + nanny) se pare ca unul dintre cele mai mari si de succes servicii internationale de bone amatoare Au-pair este preocupat de subiect mai ales ca scopul acestui serviciu este de a permite tinerilor sa aiba experiente de schimb cultural angajandu-se ca bone in familii din alte tari decat tara lor de origine. Si evident, tineri interesati de schimb cultural si calatorii low-budget sunt si de sex masculin! Exista multe articole despre mannies si despre experienta familiilor care au ales o bona de sex masculin. Multe dintre mamele care au ales bone-baieti au povestit ca sunt incantate de faptul ca acestia sunt mult mai dispusi in a initia activitati sportive si in aer liber cu copiii decat bonele-fete. Deasmenea, se pare ca bonele-baieti erau mai competenti in a disciplina copiii de varsta mai mare (daca bonele-fete se impuneau destul de greu in fata copiilor lipiti de consola de jocuri, bona-baiat oprea curentul fara comentarii si ii trimitea urgent sa-si faca lectiile).

 

Bineinteles, e important sa facem diferenta intre sistemul Au-pair de bone amatoare (daca sunteti curiosi sa vedeti oferta de bone de sex masculin de la Au-pair click aici si daca va hotarati sa angajati vreunul sa ne povestiti si noua neaparat!) si practica profesionala a bonelor calificate, precum si a tuturor profesionistilor in cresterea si ingrijirea copiilor. Daca sunteti curiosi sa vedeti cum arata un serviciu profesional de bone masculine calificate intrati pe mannypoppins.com.

 

Marturisesc ca am citit multe dintre comentariile la articolele despre acest subiect pe situri straine si nu am fost surprinsa sa vad ca discutia despre motivatiile atat ale celor care aplicau pentru un post de manny cat si ale celor care cautau o bona-barbat era impinsa catre acuzatii si supozitii nedovedite: anume majoritatea mamelor care cauta o bona-barbat sunt mame singure care doresc o aventura sau ca cei care aplica pentru pozitia de bona cauta mame singure pentru o aventura, sau, inca si mai scandalos, ca cei care aplica sunt indivizi periculosi care cauta sa fie aproape de copii pentru a-i abuza. In fine, daca in ceea ce priveste dorinta mamelor singure si a bonelor-barbati de a dezvolta activitati extracurriculare consider ca e treaba lor de adulti responsabili si ca nu e neaparat un minus al industriei de bone-barbati. Dar in ceea ce priveste riscurile pentru siguranta copilului, ele exista intotdeauna iar familia care angajeaza trebuie sa fie intotdeauna atenta la procesul de selectie si monitorizare a activitatii bonei  de orice sex ar fi aceasta.

 

Eu una sunt o femeie super-norocoasa pentru ca am un partener de viata si de parenting absolut fabulos: este un parinte minunat pentru baietii nostri si adevarul este ca el este parintele principal la noi in familie, fiind un tata competent, dedicat si afectuos ramanand si masculin in timp ce taticeste cu aplomb. Stiam ca este un barbat aratos si sexy la culme, dar de cand este tata si iese cu copiii in parc nu pot sa va povestesc ce priviri admirative primeste de la femei de toate varstele! Si adevarul este ca nimic nu este mai sexy pentru o femeie decat un tatic implicat! Creierul de femeie este circuitat in asa fel incat sa valorizam la maxim barbatii carora le plac copiii (click aici pentru detalii) pentru ca, teoretic, cautam intotdeauna parteneri pe care se bazam atunci cand devenim mame. Cred ca e timpul ca nu numai sa celebram tatii buni dar sa dam o sansa si bonelor-barbati in Romania! Voi ce credeti?

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.