Ordinul de protectie

13 Jun 2012


 

Ultimul articol dedicat acestei probleme sociale pe care o constituie violenţa familială tratează instituţia ordinului de protecţie. Această instituţie este o reglementare nouă în dreptul românesc, o modalitate practică de a stopa acţiunile violente în familie, indiferent că sunt, aşa cum am arătat in articolele precedente, de ordin fizic, verbal, psihologic, economic, etc.

Ordinul de protectie

Ce este ordinul de protectie si care este rolul acestuia

Legea 217 din 2003, cu modificările care se aplică din data de 12 mai 2012, prevede că persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un Ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor alungaţi în locuinţa familiei;

c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;

d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;

e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;

f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;

g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;

h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.

Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea, de către agresor, a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc sau urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.

Aşadar ordinul de protecţie este emis de o instanţă de judecată, prin procedură de urgenţă.

Pe lângă oricare dintre măsurile arătate mai sus, instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.

 Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, pe o perioadă de maximum 6 luni de la data emiterii ordinului.

 

Cererea si emiterea ordinului de protectie

Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.

Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal. Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de către:

a) procuror;

b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei în familie;

c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei în familie, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.

Reglementarea posibilităţii unor alte persoane de a introduce cererea de emitere a ordinului de protecţie este menită să acoopere situaţiile în care victma din anumite motive nu poate sau nu introduce cererea, fie de frică, fie din alte motive. Sunt cunoscute situaţii în care de regulă, femeile abuzate, rămân şi se complac în această situaţie, fără a avea, aparent inexplicabil, nicio reacţie faţă de comportamentul soţului violent.

Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se întocmeşte potrivit formularului prevăzut în anexa la lege şi este scutită de taxa judiciară de timbru.

            Cererile se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, iar participarea procurorului este obligatorie.

La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecţie i se poate acorda asistenţă sau reprezentare gratuită prin avocat.

Asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este obligatorie.

 În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie chiar în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără concluziile părţilor. Procurorul are obligaţia de a informa persoana care solicită ordinul de protecţie asupra prevederilor legale privind protecţia victimelor infracţiunii.

Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat, astfel că aceste procese nu durează mult.

 

Punerea in executare a ordinului de protectie

Ordinul de protecţie este executoriu, deci el se aplică imediat.

La cererea victimei sau din oficiu atunci când împrejurările cauzei impun astfel, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen.

Hotărârea judecătorească prin care se dispune ordinul de protecţie este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor. Şi la recurs participarea procurorului este obligatorie.

Ordinul de protecţie se comunică de îndată structurilor Poliţiei Române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului. Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile arătate mai sus se pune în executare de îndată de către sau, după caz, sub supravegherea poliţiei. Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei. Organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea şi să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.

Reglementarea consecinţelor pentru agresor în cazul nerespectării ordinului de protecţie, conferă acestei instituţii o eficacitate deosebită.

Astfel, încălcarea oricăreia dintre măsurile expuse mai sus şi dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârii judecătoreşti şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. În caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ceea ce înseamnă că agresorul va executa pedeapsa întotdeauna în penitenciar. La expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.

Aşadar legislaţia românească pune de acum al dispoziţia victimelor abuzate o metodă eficientă de stopare a violenţei în familie, fără ca agresorul să fie în prealabil condamnat penal, sau fără să fie necesar a se îndeplini alte condiţii prealabile. Dovada abuzurilor fizice se poate cu certificat medico-legal iar al celorlalte tipuri de violenţe, cu martori şi cu orice alte mijloace de probă, uşurând astfel foarte mult procedura emiterii ordinului de protecţie, încurajând astfel victimele abuzurilor recurgă la această instituţie juridică.

Articole asemanatoare:

Autor: Av. Roxana Milchis

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.