Am decis sa stau acasa cu copilul meu. De ce e asa greu?

13 Jan 2014


Discut adesea cu multe mame care au decis sa intrerupa activitatea profesionala pentru o perioada de unul sau doi ani si să se ocupe exclusiv de copil, dar care descopera că au o problema. Problema acestor mame este ca resimt o dificultate crescuta a programului lor zilnic, dificultate pe care nu si-o explica. Acestor mame as vrea sa ma adresez acum si sa incerc sa le raspund intrebarilor care le macina:

De ce ma simt atat de obosita? Nu fac mare lucru toata ziua. Cand mergeam la serviciu 8-9-10 ore, eram obosita dar acum sunt terminata.




Esti obosita, draga mama, pentru ca acest nou job al tau este unul de 24 din 24, 7 zile din 7. Cu cat esti mai “dura” cu tine si vrei sa fii o mama perfecta, cu atat e mai greu si mai obositor. Mai ales daca nu ai o bunica, o matusa care sa te ajute cu copilul si sa mai ai si tu un ragaz sa faci orice altceva. Chiar daca e copilul tau si il iubesti enorm si a fi mama e unul dintre cele mai grozave lucruri pe care le poti face, e si al naibii de greu si de solicitant. Cand mergeai la serviciu aveai niste sarcini clare de lucru, stiai in mare cam ce trebuie sa faci si cui sa ceri ajutorul daca nu te descuri, aveai pause si un final al programului. Ca mama faci de toate (imbraci copilul, schimbi scutece sau pui la olita, te joci cu el, ii dais a manance, gatesti, aranjezi jucarii si haine, speli haine si vase, mergi afara la plimbare etc.), tot timpul fara un  program clar de perioade active si pauze. Si mai mult, aici nu ai o “fisa a postului” clar stabilita si un sef pe care sa il intrebi cum sa faci cand nu te descurci. Trebuie sa fii mereu pe faza, sa reactionezi bine orice ar face puiul tau si nu prea ai cand si cui sa ceri ajutor. Un job care are aceste caracteristici e clar unul foarte stresant si obositor.

Ca sa sumarizez, ai un job care nu se termina. Si, chiar daca e mai putin intens decat profesia ta, este unul care se desfasaara pe toata durata zilei. Daca faci ceva intens 8 ore sau daca faci ceva mai putin intens dar 12-14 ore, sunt sanse sa fii la fel de obosita, poate chiar mai obosita in al doilea caz.

De ce ma simt trista, plictisita? De ce simt ca regret ca stau acasa cu copilul desi stiu ca asta mi-am dorit si asta vreau sa fac?




Un rol important il are si oboseala explicata mai sus. Pe langa oboseala, se adauga lipsa de consideratie pentru munca pe care o faci. Te desconsideri (si tu poate si ceilalti) si spui “Ce mare lucru fac? Spal, calc, stau cu copilul etc. Nu mai fac ordine de plata, rapoarte sau alte lucruri complicate, de “oameni mari”. Astfel, desi faci multe si muncesti toata ziua nu ai satisfactia unor sarcini importante cu care sa te “lauzi”. Si ultimul ingredient e rutina pe care o presupune programul zilnic al unui bebelus. Rutina e grozava pentru el, dar mai putin benefica pentru mama. Oricat de extraordinar ar fi un lucru, daca ar trebui sa il faci in fiecare zi, multe zile la rand si ai sti ca e neaparat sa il faci…vei avea momente cand te vei simti satula, plictisita, trista si vei dori sa mai faci si altceva. Putina variatie in programul zilnic (cat sa nu deranjeze copilul) si un pic de ajutor din partea cuiva ca tu sa poti face si altceva (sa mergi la o manichiura, la un coafor, la sala sau orice altceva ce ai face pentur tine si pentur ca asa VREI nu pentru ca trebuie) te-ar ajuta tare mult.

De ce mi se pare atat de greu si de ce imi pierd rabdarea cu copilul? Ce o sa ma fac cand ma voi intoarce la serviciu si voi veni acasa obosita daca acum nu am rabdare cu el?

Pentru ca e greu, nu doar ti se pare. Si pentru ca orice parinte isi pierde uneori rabdarea indifierent daca lucreaza sau nu. Ideea ca ar trebui sa fii mai rabdatoare cu copilul pentru ca nu mergi la serviciu e una falsa. Uneori e mai dificil sa stai o zi intreaga cu copilul si giumbuslucurile lui incep sa te enerveze si sa te frustreze, decat sa stai 8 ore la munca apoi sa vii acasa la copilul tau si giumbuslucurile lui sa ti se pare distractive. S-ar putea sa ai chiar mai multa rabdare cu el cand te vei intoarce la serviciu. Oricum trebuie sa fii ingaduitoare si cu tine. Orice parinte isi mai pierde rabdarea din cand in cand. Incearca sa iti controlezi reactia sa nu fie prea dura si ia-ti 2-3 minute sa te calmezi. Apoi revino la copil si incearca sa rezolvi eficient situatia care te-a suparat.

De ce ma inteleg mai prost cu sotul meu? De ce nu ma intelege si nu apreciaza ceea ce fac eu?

Pentru ca tu esti obosita la finalul zilei dupa timpul petrecut cu copilul. Pentru ca el e obosit dupa o zi de munca. Pentru ca inca nu v-ati obisnuit cu viata de parinte si greutatile ei, pentru care nu ne pregateste nimeni. Poate pentru ca el se asteapta cand vine de la munca oboist sa te gaseasca zambitoare si sa il ajuti cu una-alta. Pentur ca tut e astepti cand vine el de la serviciu sa tea jute el cu una-alta sa poti lua si tu o pauza. Poate pentur ca fiecare considerati ca oboseala celuilalt e mai putin serioasa decat cea proprie. Poate pentru ca el considera ca e mai greu si mai stresant ce face el (serviciul) si nu realizeaza de ce esti tu obosita. Pentru ca, nu e asa, ai stat acasaa toata ziua cu copilul (lucruri pe care si tu le gandesti uneori)? O buna comunicare si un pic de timp special in doi pot rezolva lucrurile. Daca incercati fiecare sa il intelegeti mai bine pe celalalt si sa vedeti nu ce poate face celalalt pentru mine, ci ce putem face fiecare pentru NOI, cel mai probabil lucrurile se vor imbunatati considerabil.

Asadar, daca ai decis sa stai acasa cu copilul mai mult timp si iti trec prin minte intrebarile de mai sus, fruntea sus! E o situatie frecventa si absolute normala. Exista explicatii, solutii si e o perioada care va trece. Cel mai important sfat pe care ti-l pot da este sa nu te desconsideri. Jobul de mama e unul greu! Si e rgeu sa daca stai acasa si faci “doar” asta si daca mergi si la munca si apoi vii acasa la jobul de mama. Fii ingaduitoare cu tine si familia ta, cere ajutor, vorbeste cu cei din jur si cauta solutii! Daca nu poti face toate aceste lucruri singura sau nu stii exact ce sa faci, cere ajutorul unui psiholog: te va ajuta si nu te va judeca ca nu esti o mama buna (asa cum probabil te temi).

Autor:

Managing Partner la PsyLife Clinic Dr. in Psihologie psiholog clinician, psihoterapeut specialist

E-mail:
adela_raluca2@yahoo.com
Website:
http://www.psylife.ro

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.