Alimentatia nou-nascutului la termen sanatos

27 May 2013


Prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.1232 din 2 august 2011, publicat în Monitorul Oficial nr.586/2011, au fost aprobate Ghiduri de practică medicală pentru specialitatea neonatologie. Aceste ghiduri au fost elaborate cu scopul de a ajuta personalul medical să ia decizii privind îngrijirea nou născuţilor, prezentând recomandări de bună practică medicală clinică. Astfel, a fost aprobat si Ghidul privind Alimentaţia nou-născutului la termen sănătos.




Alimentaţia naturală reprezintă alimentaţia exclusivă cu lapte matern (inclusiv laptele de mamă muls) fără substituenţi de lapte matern, alte lichide sau alimente solide. Alimentaţia exclusivă la sân este alimentarea numai la sân, fără ceai sau apă. Alăptarea preponderentă este alimentarea la sân sau cu lapte matern colectat, plus apă sau/şi ceai sau/şi suc de fructe. Alăptarea parţială (alimentaţia mixtă) este alimentarea la sân dar şi cu alt tip de lapte.

Înţărcarea reprezintă introducerea alimentaţiei complementare şi înlocuirea treptată a laptelui matern cu alte alimente. Ablactarea reprezintă încetarea alăptării. Alimentaţia complementară (diversificată) reprezintă introducerea unor alimente noi, diferite de lapte, în alimentaţia sugarului (iniţial sub forma preparatelor fluide şi semisolide, apoi solide). Alăptarea eficientă reprezintă situaţia de creştere şi dezvoltare armonioasă, corespunzătoare curbelor de creştere şi dezvoltare specifice copilului alimentat la sân. Alăptarea ineficientă reprezintă situaţia în care creşterea şi dezvoltarea copilului sunt necorespunzătoare vârstei.

Medicul trebuie să informeze părinţii despre beneficiile alimentaţiei naturale. Avantajele alimentaţiei naturale pentru copil cuprind următoarele: scade incidenţa infecţiilor gastrointestinale, respiratorii superioare şi otice; scade incidenţa morţii subite la sugar; reduce riscul apariţiei alergiilor; stimulează dezvoltarea cognitivă; reduce riscul diabetului zaharat de tip 1 şi 2; previne malnutriţia; reduce riscul obezităţii şi al hipercolesterolemiei; reduce riscul de boală Crohn; are afect analgezic. Avantajele alimentaţiei naturale pentru mamă: ajută involuţia uterină rapidă după naştere şi previne hemoragiile din postpartum; reduce riscul de anemie şi necesarul de fier pentru mama care alăptează; accelerează pierderea în greutate; protejează împotriva cancerului de sân şi ovar; oferă protecţie împotriva osteoporozei postmenopauzale; scade riscul de diabet zaharat de tip 2; scade necesarul de insulină la mamele diabetice.

Contraindicaţiile alimentaţiei naturale




Medicul trebuie să recunoască situaţiile în care alăptarea este contraindicată, fie din motive materne, fie neonatale. Există situaţii în care alăptarea poate avea efecte nedorite asupra copilului şi ca atare, trebuie suspendată temporar sau definitiv. Se recomandă ca medicul să aleagă cu prudenţă medicamentele necesare pentru tratarea mamelor care alăptează, indicând mai ales medicamentele cu profil limitat de reacţii adverse. Majoritatea medicamentelor sunt transferate în laptele de mamă, dar de cele mai multe ori în cantităţi subclinice, fiind sigure pentru alăptare. În situaţiile în care mama care alăptează necesită un anumit tratament, se recomandă ca aceasta să fie sfătuită să îşi administreze medicaţia prescrisă imediat după o alăptare sau cu puţin timp înaintea unei perioade mai îndelungate de somn a copilului.

Medicul trebuie să contraindice alăptarea în următoarele situaţii: chimioterapie; consum matern de droguri recreaţionale de uz intravenos; utilizarea de izotopi radioactivi la mamă în scop terapeutic; ingestia de alcool în cantitate mai mare de 0,5 g/kgc/zi. Medicaţia de tip chimioterapie şi/sau radioterapie reprezintă contraindicaţii absolute ale alimentaţiei naturale.
Consumul matern de alcool în cantitate mai mare de 0,5 g/kg/zi poate determina la nou-născut somnolenţă, creştere deficitară, tulburări de dezvoltare.Medicul trebuie să contraindice alăptarea în cazul următoarelor infecţii materne: infecţie HIV – in cazul infecţiei HIV transmiterea verticală se poate produce şi prin alăptare; infecţie TBC activă – bacilul Koch se transmite în mod excepţional prin laptele de mamă dar contactul apropiat dintre mamă şi copil poate favoriza transmiterea agentului infecţios pe cale aeriană, principala cale de transmitere a bolii; infecţie cu virus herpes simplex cu leziuni active la nivelul sânului; infecţia cu VHB cu viremie prezentă -deşi nu există dovezi că alăptarea creşte riscul de transmitere a virusului hepatitei B de la mamă la copil, în cazul mamelor cu viremie prezentă nu a fost demonstrată siguranţa terapiei antivirale pentru copil. Leziunile herpetice active de la nivelul sânului sunt extrem de contagioase, prin contact direct cu acestea nou-născutul putând dezvolta infecţie herpetică.

Medicul trebuie să contraindice alăptarea la nou-născutul cu galactozemie, deficit congenital de lactază, boala urinilor cu miros de sirop de arţar şi fenilcetonurie.

Laptele matern este alimentul ideal pentru nou-născut şi sugarul de până la 6 luni, asigurând în totalitate aportul nutritiv necesar unei creşteri şi dezvoltări armonioase.

Contactul precoce mamă-copil are un rol important în definirea comportamentului suptului, stabilirea relaţiei mamă-copil şi stimularea hormonală cu rol în alăptare. Pentru o alăptare de succes, se recomandă să se iniţieze precoce alimentaţia la sân, în primele 2 ore după naştere, iar mama trebuie încurajată să colecteze lapte din primele 24 ore după naştere.

Medicul şi asistenta trebuie să încurajeze alăptarea la cerere, atât ziua cât şi noaptea. Alăptarea la cerere este modalitatea cea mai eficientă de a asigura nevoile nutriţionale ale copilului şi o secreţie lactată suficientă.

Se recomandă ca în primele săptămâni după naştere mamele să trezească copilul şi să îl pună la sân dacă doarme mai mult de 4 ore continuu în timpul zilei. Icterul neonatal poate determina somnolenţă excesivă iar suptul la intervale mai mari de 4 ore nu stimulează suficient producţia de lapte. Se recomandă ca medicul şi asistenta să nu indice şi să nu ofere nou-născuţilor sănătoşi alimentaţi la sân suplimente de apă, soluţii glucozate, formule sau alte lichide în afara cazurilor în care acest lucru este necesar din punct de vedere medical. Apa, soluţiile glucozate, formulele sau alte suplimente hidrice nu sunt necesare nou-născutului sănătos alimentat la sân, oferirea acestora crescând riscul de infecţie (prin contaminare) şi alergie. Medicul şi asistenta trebuie să nu ofere copiilor alimentaţi la sân biberoane, tetine sau suzete şi să informeze părinţii despre impactul negativ al acestora asupra suptului.

Se recomandă ca mama să fie informată că alăptarea exclusivă este suficientă pentru promovarea creşterii şi dezvoltării normale a copilului în primele 6 luni de viaţă. Datele existente arată că alimentaţia exclusivă la sân în primele 6 luni de viaţă asigură o dezvoltare armonioasă iar testele biochimice efectuate la aceşti copii demonstrează că laptele de mamă acoperă toate nevoile nutriţionale şi de creştere la această vârstă, exceptând necesarul de vitamina D.

Medicul şi asistenta trebuie să evalueze starea de bine a copilului alimentat la sân utilizând următoarele criterii: atinge greutatea de la naştere în maxim 2 săptămâni; creşte 115 – 220 g/săptămână până la 3 luni; prezintă până la 5-8 scaune/zi, cu aspect galben auriu, semiconsistente, adesea eliminate în timpul sau imediat după alăptare; prezintă 6-10 micţiuni/zi. Ritmul de creştere în greutate a copiilor alimentaţi la sân diferă de a celor alimentaţi cu  formule: cei alimentaţi la sân cresc mai rapid în primele 2-3 luni, apoi ritmul de creştere încetineşte.

Medicul trebuie să indice o formulă de început adecvată pentru suplimentarea alimentaţiei nou-născutului sănătos la care nu se poate asigura un aport nutriţional adecvat prin alimentarea la sân sau cu lapte matern. Formulele de început au compoziţie asemănătoare cu cea a laptelui matern matur, acoperind nevoile nutriţionale ale nou-născutului la termen sănătos la care nu se poate asigura o cantitate suficientă de lapte matern.

Unităţile sanitare trebuie să nu permită colectarea, păstrarea sau refrigerarea laptelui matern colectat în scopul alimentării nou-născutului la termen sănătos.

Medicul şi asistenta trebuie să informeze părinţii despre modalităţile corecte de refrigerare şi congelare pentru laptele de mamă muls la domiciliu:

– la frigider la temperatură de 2-4°C – maxim 24 de ore;

– la congelatorul din frigider – 1 săptămână;

– la congelator – 3 luni.

Pentru păstrarea laptelui matern se recomandă utilizarea de recipiente de plastic sterile. Păstrarea laptelui matern în recipiente de plastic sterile previne distrugerea anticorpilor. Laptele matern refrigerat sau congelat poate fi utilizat doar după încălzirea recipientului cu lapte în apă caldă. Este interzisă încălzirea laptelui matern refrigerat sau congelat în cuptorul cu microunde. Încălzirea incorectă a laptelui matern colectat determină pierderea proprietăţilor antiinfecţioase şi scăderea concentraţiei de vitamina C. Laptele congelat se poate păstra, după dezgheţare, o oră la temperatura camerei şi 24 de ore la frigider.Medicul şi asistenta trebuie să informeze părinţii despre modalităţile corecte de identificarea a recipientelor cu lapte colectat: data colectării (zi, lună, oră).

Ca Anexe la acest Ordin al Ministerului Sănătăţii, există câteva liste privind efectele medicamentelor administrate mamei care alăptează, după cum urmează: Lista medicamentelor contraindicate în alăptare; Lista medicamentelor cu efect necunoscut dar posibil îngrijorător asupra copilului alăptat; Lista medicamentelor care au fost asociate cu efecte semnificative asupra unor copii alăptaţi şi care trebuie administrate cu prudenţă la mamele care alăptează; Medicaţia maternă compatibilă cu alimentaţia la sân în condiţii obişnuite.

Autor:

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.