Alimentația naturală este alimentația la sân

31 Aug 2012


 

Nutriția corectă este esențială în primul an de viață, având în vedere creșterea și dezvoltarea rapidă a copilului în acest interval de timp. Oferindu-i copilului alimentele corecte acesta are șansa de a crește sănătos, bucurându-se, în același timp, de noi experiențe, gusturi și texturi diferite ale alimentelor  în primul lui an de viață.

Alimentația normală a copilului mai mic de un an este alcătuită exclusiv din lapte de mamă în primele 6 luni de viață (se numește alimentație naturală), după această vârstă se introduc și alte alimente bogate în fier, laptele de mamă fiind în continuarea o importantă sursă de substanțe nutritive, până la vârsta de 12 luni. Cel mai important ajutor pe care mama îl oferă copilului ei în perioada de sugar, din punct de vedere al sănătății și nutriției acestuia, este alimentația la sân. Laptele matern este un produs uman și este complet adaptat alimentației omului, niciun alt tip de lapte nu îndeplinește această condiție. Orice alt aliment care substituie laptele de mamă este complet diferit față de acesta, laptele matern fiind  standardul de aur în alimentația copilului mai mic de 6 luni. Laptele praf încearcă să respecte raportul dintre proteine, glucide și lipide și este îmbunătățit cu vitamine, minerale, acizi grași esențiali existenți în laptele de mamă. Acestea, însă, nu au origine umană, iar laptele praf nu conține imunoglobulinele cu rol în apărarea organismului copilului, transmise prin laptele matern.




Organizația Mondială a Sănătății recomandă alimentația la sân timp de cel puțin 2 ani, cu introducerea altor alimente la vârsta de 4-6 luni, demonstrat fiind riscul scăzut de îmbolnăvire în cazul acestor copii, în țările în curs de dezvoltare (studii efectuate în Honduras), în timp ce Academia Americană de Pediatrie recomandă continuarea alimentației la sân până la vârsta de 1 an sau mai mult, dacă mama și copilul doresc. În cazul țărilor europene, Societatea Europeană de Gastroenterologie, Hepatologie și Nutriție Pediatrică, luând în considerare riscul scăzut de îmbolnăvire al copiilor în Europa, recomandă alimentația exclusiv la sân până în jurul vârstei de 6 luni, celelalte alimente nu se introduc înaintea vârstei de 17 săptămâni dar nici mai târziu de 26 de săptămâni de viață; nu există studii suficiente care să demonstreze beneficii, din punct de vedere al sănătății, pentru a recomanda menținerea pentru o anumită perioadă a alimentației la sân, după diversificarea alimentației. În Europa alimentația la sân va fi continuată atâta timp cât mama și copilul doresc acest lucru.

Beneficiile alimentației la sân

Laptele matern este un produs perfect adaptat necesităților copilului dumneavoastră. Compoziția laptelui de mamă se modifică în timp, în funcție de nevoile copilului. În primele zile după naștere sânii secretă un lichid gălbui, translucid numit colostru, bogat în anticorpi și în proteine, vitamine și minerale ușor de digerat de copil. După aproximativ 3 zile apare laptele de tranziție, care face trecerea la laptele matern matur, ce conține proteine, glucide și lipide ușor de digerat și a căror proporție se modifică în funcție de necesitățile copilului. Laptele de mamă nu este niciodată prea concentrat sau prea diluat, copilul nu poate fi supraalimentat și nu există probleme privind prepararea lui în condiții de igienă, ca și în cazul laptelui praf.




Laptele de mamă asigură toate elementele nutritive (proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale) necesare copilului în primele 6 luni de viață, cu excepția vitaminei D care trebuie suplimentată zilnic, în cazul tuturor copiilor, indiferent de starea de nutriție a mamei. Conținutul de vitamina K este, de asemenea, scăzut, motiv pentru care această vitamină se administrează în prima săptămână sau prima lună de viață, în funcție de țară; în România vitamina K se administrează injectabil, în maternitate, în prima zi de viață. Țările europene au politici diferite în ceea ce privește suplimentarea cu fluor a alimentației, ținând cont de conținutul în fluor al apei potabile. Copiii născuți prematur și cei cu greutate mică la naștere au deficit de fier și acestora li se administrează fier atâta timp cât sunt alimentați doar cu lapte de mamă, după diversificarea alimentației peste 90% din cantitatea zilnică de fier provine din aceste alimente. În cazul copiilor cu greutatea mai mică de 1500 g laptele de mamă este fortifiat cu proteine, vitamine, minerale.

Laptele de mamă conține substanțe cu rol în asigurarea imunității, care nu se regăsesc în laptele praf și care ajută la dezvoltarea tubului digestiv și a rezistenței copilului la infecții. Anumite  substanțe din laptele de mamă favorizează dezvoltarea normală a bacteriilor intestinale, bacterii ce au rolul de a apăra copilul de infecții, în special digestive, dar au rol important și în a proteja copilul de alergiile alimentare. Cel mai important beneficiu adus de alimentația naturală este scăderea riscului de apariție a infecțiilor gastrointestinale, efect care se menține încă 2 luni după întreruperea alimentației la sân,  a riscului de apariție a otitei medii dar și a infecțiilor respiratorii (pneumonie, bronșiolită acută). Acizii grași din laptele de mamă contribuie la dezvoltarea creierului copilului, inclusiv creșterea coeficientului de inteligență. Numeroase studii au demonstrat rolul protector pe care îl are laptele de mamă față de o multitudine de boli cronice: diabet zaharat, obezitate, cancere, boli cardio-vasculare, boală inflamatorie intestinală.

Nu sunt de neglijat nici beneficiile economice pe care alimentația naturală le aduce bugetului familiei. Laptele de mamă este întotdeauna proaspăt, steril, la temperatura optimă, rapid disponibil și gratuit. Alimentația la sân economisește bani: este gratuită si, pe de altă parte, scade costurile prin diminuarea riscului de îmbolnăvire (copiii alimentați la sân au mai puține infecții respiratorii, otite și infecții gastro-intestinale, carii dentare). Nu în ultimul rând, alimentația la sân asigură o legătură afectivă între mamă și copil esențială pentru dezvoltarea acestuia.

 

Rareori, alimentația la sân este contraindicată

Există situații speciale în care alimentația la sân este contraindicată: în cazul unor boli metabolice ale copilului (galactozemia) sau infecții ale mamei (tuberculoză activă), situații în care medicul de familie, neonatolog sau pediatru vă comunică acest lucru. În timpul bolilor comune ale mamei, cum ar fi răceala, gripa, diareea, alimentația la sân nu se oprește, anticorpii mamei față de respectiva boală trec prin lapte la copil și îl protejază de îmbolnăvire. Cele mai multe medicamente folosite de mamă trec în lapte dar, într-un procent atât de mic, încât nu au efecte asupra copilului. Trebuie, totuși, să anunțați medicul care vă prescrie medicamentele că alimentați copilul la sân deoarece există unele medicamente, în principal cele folosite pentru bolile psihiatrice sau cancere, care contraindică alimentația la sân.  Drogurile și alcoolul trec în laptele de mamă și produc efecte adverse copilului, concentrația alcoolului din lapte este identică cu cea din sângele mamei. Alcoolul nu crește cantitatea de lapte de mamă dimpotrivă, scade secreția unui hormon numit prolactină responsabil de producerea laptelui, și determină întârzierea dezvoltării neurologice a copilului. Copilul nu trebuie alăptat mai repede de 2 ore de la consumul de alcool de către mamă pentru a se reduce concentrația alcoolului în lapte. Fumatul nu este absolut contraindicat mamelor care alăptează, dar nu este recomandat deoarece crește semnificativ riscul de alergii respiratorii ale copilului la fel ca și riscul infecțiilor pulmonare. Fumatul scade cantitatea de lapte matern; dacă mama alege să fumeze, este indicat să nu o facă în ultima oră înaintea alăptării și în timpul acesteia și să nu expună pasiv copilul fumului de țigară.

 

Dieta mamei care alăptează trebuie să fie suplimentată cu 450-500 kcal/zi, conținutul alimentației fiind unul normal, identic cu cel din perioada de graviditate. Alimentația mamei trebuie să conțină acizi grași polinesaturați proveniți din 1-2 mese pe săptămână de  pește: hering, ton, somon pentru a asigura un conținut suficient de acizi grași necesari dezvoltării creierului copilului. În cazul mamelor ce urmează dietă vegetariană este necesară suplimentarea alimentației acestora cu acești acizi polinesaturați (DHA) și multivitamine, în special vitamina B12. Mama trebuie să consume o cantitate suficientă de apă zilnic – minimum 2 litri pe zi.

 

Cum se produce laptele matern

Dezvoltarea sânilor în vederea producerii laptelui începe încă din primele săptămâni de graviditate. Dar glanda mamară, cea care produce laptele, este complet funcțională doar în momentul începerii lactației. În interiorul sânului există glanda mamară, țesut de legătură, sânge, limfă, nervi și, mai ales, grăsime. Dimensiunea sânilor depinde mai mult de cantitatea de grăsime conținută de acesta, dimensiunea glandei mamare fiind aproximativ aceeași la toate mamele, motiv pentru care dimensiunea sânilor nu influențează cantitatea și calitatea laptelui. Laptele de mamă este produs din apa și substanțele nutritive extrase din sânge de către glande asemănătoare sacilor (alveole), sub influența unor hormoni (estrogen, progesteron, prolactina, hormonul lactogen placentar) a căror acțiune începe în al doilea trimestru de sarcină. Alveolele se continuă cu ductele (numite și canale) galactofore, apoi cu sinusurile galactofore care sunt spații de stocare a laptelui situate sub areolă (zona închisă la culoare din jurul mamelonului) și care se deschid la nivelul mamelonului. Laptele de mamă este produsul unei glande a organismului matern care îl sintetizează din substanțele preluate din sângele mamei și nu din intestinul mamei deci restricțiile alimentare impuse mamei (nu are voie să manânce varză, fasole și alte alimente) sunt doar o legendă și, în final, vor determina mama să renunțe la alăptat!

Structura sanului

În sâni nu se poate acumula o cantitate prea mare de lapte, în schimb o mare cantitate din lapte este produsă chiar în timpul suptului copilului. Doi hormoni au rol esențial în alăptare: ocitocina numită și oxitocină, respectiv prolactina, ambii fiind produși de către o zonă a creierului numită hipofiză.

  • Ocitocina este hormonul care contractă celulele din pereții alveolelor și evacuează laptele din ele în canalele apoi în sinusurile galactofore. Contactul buzelor copilului cu areola și mamelonul, prezența copilului – momentul în care mama vede copilul trezindu-se, îl aude plângând determină producerea acestui hormon și declanșarea reflexului ocitocinic chiar înainte de supt, când mama știe că va alăpta. Acest reflex de curgere a laptelui în prezența copilului se numește reflex de ejecție sau eliberare a laptelui. Când reflexul ocitocinic nu funcționează corespunzător cantitatea de lapte ajunsă la copil este insuficientă și mama are convingerea că nu are suficient lapte. Reflexul ocitocinic este puternic influențat de sentimentele mamei: este stimulat de sentimentele pozitive, de faptul că mama se simte bine împreună cu copilul, are încredere că face ceea ce este bine pentru copilul ei, și este inhibat de stresul sau durerea mamei.
  • Prolactina este hormonul care asigură producerea laptelui. Suptul determină creșterea cantității de prolactină în organismul mamei, acest hormon stimulând producerea laptelui în alveolele mamare. Cantitatea de prolactină se menține ridicată pe tot parcursul suptului și încă 30 de minute după aceea, asigurând laptele pentru masa următoare. Cu cât copilul suge mai des cu atât se produce mai mult lapte!

 

Cum ajunge laptele matern la copilul nostru

Când gingiile copilului apasă areola, canalele și sinusurile galactofore se golesc și laptele este evacuat prin mamelon în gura copilului.

Cum ajunge laptele matern la copilul nostru

La începutul  alăptării modul în care copilul suge este astfel: suge, suge, suge apoi înghite, suge, suge, suge, înghite și aceasta nu durează mai mult de 1 minut, de obicei 30 de secunde. Apoi apare reflexul de evacuare a laptelui și modul în care copilul se alimentează se schimbă: copilul inspiră adânc apoi înghite, inspiră→înghite și aceasta durează de obicei 2-4 minute. În timpul suptului primul lapte este mai bogat în glucide și proteine iar, pe masură ce copilul suge, laptele devine tot mai bogat în grăsimi asigurând sațietatea. Această proprietate se pierde atunci când copilul este alimentat cu lapte de mamă evacuat manual sau cu ajutorul pompei pentru sân. Copilul care suge un interval mai mare de timp – 15-20 de minute se hrănește cu o cantitate mai mare de lapte sățios, bogat în grăsimi. După ce copilul lasă sânul, îi oferiți și celălalt sân de unde e posibil să ia o cantitate mai mică de lapte, mai sărac în grăsimi. Dacă refuză suptul la celălalt sân, la următoarea masă o să începeți alăptarea cu sânul respectiv. În primele 6-8 săptămâni veți simți sânii prea goi sau prea plini. Suptul frecvent, chiar de 8-12 ori pe zi, va crește semnificativ cantitatea de lapte. După această perioadă cantitatea de lapte va fi perfect adaptată nevoilor copilului. Suptul frecvent și emoțiile pozitive legate de alăptat vor menține cantitatea adecvată de lapte. Volumul de lapte se modifică la aproximativ 3 zile după ce copilul își schimbă obiceiurile legate de supt (frecvența și cantitatea meselor); la fiecare câteva săptămâni aveți senzația că acesta suge tot timpul – aceasta se întâmplă pentru a stimula producerea  laptelui. După câteva zile de supt intens cantitatea de lapte crește semnificativ.

Folosirea mameloanelor artificiale nu este recomandată deoarece duce, de obicei, la renunțarea la alimentația la sân. Suzeta se va folosi la culcare doar după primele 3-4 săptămâni de viață, când copilul a învățat deja să se alimenteze la sân și nu este recomandată în prima lună. Folosirea suzetei în maternitate poate fi decisă de către medic luând în considerare rolul ei în liniștirea copilului în timpul unor manopere dureroase. Evaluarea la domiciliu a mamei și copilului în primele 48-72 de ore de la plecarea din maternitate ajută mama să continue alimentația la sân. Comunicarea cu familia în prima săptămână dă mamei suficientă încredere pentru a continua alimentația naturală.

Autor:

E-mail:
daniela.draghiciu@mamaresponsabila.ro
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.