Alimentația copilului in functie de stadiul dezvoltarii

09 Oct 2012


 

Alimentația este o experiență ce ține cont de stadiul dezvoltării copilului și necesitățile lui nutritive.

În primul an de viață copilul își dezvoltă abilitatea de a se alimenta, de la nou-născutul capabil să sugă și să înghită laptele supt, la copilul ce poate să mestece alimentele solide. În același timp, aparatul digestiv al copilului se maturează, de la stadiul în care poate digera doar lichide (lapte de mamă sau lapte praf) la unul capabil să digere o mare varietate de alimente. În acest an, copilul care inițial trebuia alimentat de către alții ajunge copilul capabil să se alimenteze singur.




Dezvoltarea neuro-psihică a copilului este esențială pentru îndemânarea lui de a se alimenta; tipul de alimente oferite și textura acestora precum și modul în care alimentele îi sunt oferite depind de capacitatea copilului de a-și controla mișcările gurii, a mâinilor și a corpului. Fiecare copil crește și se dezvoltă în ritmul lui propriu; deși de obicei abilitățile dobândite de copil corespund vârstei, trebuie să țineți cont de faptul că modul în care alimentăm copilul depinde de îndemânarea dobândită de el și nu de vârstă. În primele luni de viață copilul reușește doar să sugă și să înghită lichide. Copilul este pregătit pentru introducerea alimentelor solide atunci când:

  • pare a-i fi foame mai devreme decât de obicei
  • stă în șezut și își controlează bine musculatura gâtului
  • ține alimentele solide în gură, nu le împinge afară cu limba
  • este interesat de alte alimente atunci când le vede la cei din jur și deschide gura atunci când alimentul este dus spre el
  • poate să comunice că nu vrea un anumit aliment lăsându-se pe spate și întorcând capul

Copilul cu vârsta cuprinsă între 0 și 6 luni: reflexul de căutare, reflexul de supt și înghițire, reflexul de protruzie a limbii sunt prezente de la naștere, sunt involuntare și au rolul de a ajuta copilul să se alimenteze prin supt.




Reflexul de căutare

Reflexul de căutare este declanșat atunci când gura sau obrazul copilului sunt atinse de un obiect, de obicei sânul mamei, copilul va întoarce capul și îl va căuta cu gura. Pe măsură ce acest reflex este folosit, la vârsta de aproximativ 3 săptămâni, copilul nu mai caută, ci prinde direct cu gura obiectul – respectiv sânul. Este un reflex primitiv, cu care copilul se naște și care îl ajută să găsească sânul și să se alimenteze încă din momentul nașterii. El este declanșat de orice atinge obrazul sau gura copilului, indiferent dacă acestuia îi este foame sau nu. În jurul vârstei de 4 luni reflexul începe să dispară și, treptat, este înlocuit cu căutarea voluntară.

 

Reflexul de supt

Reflexul de supt este prezent din momentul nașterii la toate mamiferele, inclusiv la om. Împreună cu reflexul de căutare, permite alimentația la sân. Începând de la naștere, copilul suge orice obiect ajuns în contact cu cerul gurii (numit palat). Când mamelonul ajunge între buzele copilului și atinge palatul, este involuntar presat între limbă și palat pentru a evacua laptele. Apoi limba începe să se miște dinspre areolă spre mamelon pentru a aduce laptele spre mamelon și ulterior în gura copilului. Coordonarea suptului cu înghițirea îl ajută să se alimenteze, copilul suge, înghite apoi respiră și acest ciclu se repetă pe toată perioada alimentării. Copilul începe să sugă încă din perioada intrauterină, începând cu  12-13 săptămâni de sarcină, dar reflexul nu este complet dezvoltat decât la 36 de săptamâni de sarcină.

Reflexul de protruzie a limbii

Reflexul de protruzie a limbii: atunci când atingem buzele copilului limba acestuia iese din gură – este un reflex important care ajută copilul să se alimenteze la sân și cu biberonul dar nu îi permite alimentația cu lingurița sau cu cănița. Diversificarea alimentației se poate iniția doar în momentul dispariției acestui reflex.

Reflexul faringian: este foarte accentuat la naștere, intensitatea lui se diminuează în timp. Atunci când un obiect, ca de exemplu lingurița sau alimentele solide, atinge faringele posterior (adică fundul gâtului) acesta este împins înapoi în gură. Copilul se va ajuta de limbă și musculatura gâtului, pe care le contractă, pentru a scoate din gură obiectele străine. Datorită acestui reflex copilul mai mic de 4-6 luni nu poate fi alimentat cu alimente solide. Acest reflex îl ajută să nu se înece cu alimente sau alte obiecte ajunse accidental în gură. Uneori copiii își declanșază involuntar reflexul faringian introducându-și degetele în gură. Reflexul poate fi declanșat și de laptele care curge singur din biberon (când orificiul tetinei este prea larg) fără a fi supt.

Copilul mai mic de 4 luni nu poate să își controleze mișcările capului, ale gâtului și corpului. La 10 săptămâni recunoaște sursa laptelui. Poate duce mâna la gură doar în jurul vârstei de 3 luni. Este capabil să înghită lichide, dar alimentele solide le scoate afară din gură. Alimentația solidă nu este posibila atât timp cât persistă reflexul de protruzie a limbii iar cel faringian este foarte accentuat.

Reflexul faringian

Între 4 și 6 luni copilul copilul șterge lingurița cu buza superioară sau cea inferioară în timp ce aceasta este scoasă din gura copilului, începe să aiba mișcări ale maxilarelor și limbii asemănătoare plescăitului, își duce mâncarea din fața în spatele limbii pentru a fi înghițită. Reflexul de căutare și cel de protruzie a limbii încep să dispară, iar cel faringian se diminuează, copilul deschide gura atunci când vede că se apropie lingurița cu mâncare. După vârsta de 4 luni copilul își susține capul, stă în șezut cu sprijin, folosește întreaga palmă pentru a prinde obiectele. Toate acestea fac posibilă alimentația cu piureuri și alimente pasirate, copilul le poate înghiți fără a se îneca; poate să bea cantități mici de lichide din cănița cu vârf și capac, cănița fiind mânuită de altă persoană.

În consecință copilul mai mic de 6 luni poate fi alimentat doar la sân sau, dacă alimentația naturală nu este posibilă, folosiți lapte praf îmbogățit cu fier, administrat cu biberonul. Nu se administrează alimente solide și nici alte lichide (ceai, sucuri, apă) pe care copilul nu este pregătit să le accepte și de care nici nu are nevoie.

6 luni

Copilul la vârsta de 6 luni: este capabil să stea în șezut cu sprijin, să își țină capul vertical, urmărește alimentele cu privirea, devine interesat de ele, începe să folosească degetul mare și arătătorul pentru a prinde obiectele și alimentele. Copilul începe să controleze alimentele din gură, să mestece alimentele între gingii și apoi le înghite. Vârsta de 6 luni este foarte importantă în alimentația copilului: copilul începe să descopere alimentele, 2-3 mese fiind alcătuite din alimente semiconsistente, restul meselor sunt asigurate tot de lapte, preferabil lapte de mamă. Copilul este alimentat doar în poziție sezândă, cu lingurița, bea lichide cu cănița cu vârf și capac. Se oferă alimente moi, fructe, legume, carne sau cereale având consistența unui piure. Cerealele nu se administrează cu biberonul ci cu lingurița deoarece din biberon copilul suge iar cerealele copilul trebuie să învețe să mestece apoi să înghită alimentele.

Copilul la vârsta de 7-8 luni: copilul stă în șezut cu ușurință, nu mai are nevoie de sprijin. Prinde cu ușurință obiectele în mână și le ține. Copilul începe la această vârstă să mestece alimentele, mănâncă singur cu mâna, folosește cănița pentru a bea lichide (cu ajutor) vărsând o parte din conținutul ei. Este vârsta la care, pe lângă alimentația la sân sau lapte praf, copilului i se oferă alimente semiconsistente, începe să bea apă și sucuri de fructe cu cănița (nu cu biberonul). Încurajați copilul să se alimenteze singur, dar nu-l lăsați niciodată singur la masă și evitați alimentele care i-ar putea produce asfixie (alune, nuci, struguri, popcorn, etc).

8-10 luni

Copilul la vârsta de 8-10 luni: știe deja să muște din alimente, să mute alimentele dintr-o parte în alta a gurii, se hrănește singur cu mâna, folosește eficient cănița pentru a bea lichide arcuindu-și buzele pe marginea cănii – fără vârf și capac, singur sau cu puțin ajutor. Alături de alimentația la sân sau cu lapte praf copilul mănâncă și alte alimente, inclusiv singur, cu mâna, alimente de consistență moale, dar tocate sau sub formă de bucățele. Începe să folosească lingurița, dar preferă să se alimenteze cu mâna. Atenție – nu oferiți copilului alimente cu care s-ar putea asfixia!

 

10-12 luni

10-12 luni

Copilul la vârsta de 10-12 luni: începe să prefere lingurița pentru a se alimenta singur, mestecă alimentele. Bea lichidele cu cănița, are o coordonare bună ochi-gură-mână. Alimentele sunt oferite sub formă de bucăți mici, copilul este lăsat să se alimenteze singur, sub supravegherea părintelui. Alimentația copilului constă din 3-4 mese principale pe zi, împreună cu familia, socializarea la masă fiind foarte importantă pentru el. Meselor principale li se adaugă 2-3 gustări pe zi.

 

Copilul la 1 an: folosește lingurița și începe să folosească furculița pentru a se alimenta. Toate lichidele se administrează cu cana. Dacă până la această vârstă a fost alimentat cu lapte praf cu biberonul, la 1 an trebuie făcută tranziția completă de la biberon la cană. Alimentația la sân poate fi continuată. Mesele principale (3-4 pe zi) sunt împreună cu familia, la aceeași masă, și sunt completate cu gustări pe parcursul zilei.

1 an

Între 12-18 luni prinde și lasă alimentele cu mâna, folosește lingurița dar este neîndemânatic, obișnuiește să rotească lingurița în gură, bea lichidele din cană. Obișnuiește să vrea mâncare când cei din jur mănâncă, îi place să mănânce și să fie în centrul atenției în același timp, înțelege întrebări și comenzi simple.

18-24 de luni

Copilul la 18-24 de luni are apetit scăzut, îi place să mănânce cu mâna și să experimenteze alimente cu texturi diferite. Atenția îi este distrasă cu ușurință în timpul mesei, are preferințe pentru anumite alimente. Ritualurile din timpul mesei capătă importanță crescută, insistă uneori să mănănce același aliment, preparat în același mod la fiecare masă.

În timpul primului său an de viață copilul trece de la stadiul de sugar mic ce se poate alimenta doar prin supt la alimentația normală – copilul învață să mestece alimentele solide și să bea lichidele. Prelungirea nejustificată a folosirii biberonului – din care copilul se alimentează în continuare prin supt, este un obicei ce nu trebuie promovat. Copilul trebuie încurajat să încerce alimente noi, cu gusturi și texturi diferite, dezvoltându-și în același timp abilitatea de a mesteca alimentele solide și a bea lichidele. Lăsați copilul să se bucure de experiența oferită de alimente:

  • Oferiți copilului alimente sănătoase: copilul se va obișnui cu alimentele oferite de dumneavoastră, obiceiurile dobândite se vor menține și mai târziu în viață. Nu oferiți copilului alimente foarte dulci sau foarte sărate, alimente grase, evitați alimentele cu adaus de zahăr.
  • Pe măsură ce alimentele solide ocupă un loc tot mai important în alimentație, cantitatea zilnică de lapte o să scadă, uneori copilul nu mai bea deloc lapte. Dacă doriți, puteți prelungi alimentația la sân și după vârsta de 1 an.
  • Acordați copilului timp suficient pentru a se alimenta, nu îl forțați să mănânce repede și în cantități mari.
  • În timpul mesei copilul se murdărește; acest lucru este o parte importantă a dezvoltării sale și a experienței trăite de el, copilul simte consistența alimentelor, mirosul lor.
  • Arătați copilului cum să mănânce și mâncați alături de el. Copilul copiază cu ușurință părintele sau frații mai mari și se bucură de masa alături de familie. Mâncând dumneavoastră alimente sănătoase o să-i formați un comportament alimentar sănătos.
  • Cât mănâncă la o masă? Cei mai mulți copii știu când s-au săturat deci nu trebuie forțați să mănânce atunci când nu mai vor. Mesele în cantitate mică dar frecvente, cu gustări între mese, sunt mai potrivite decât mesele voluminoase.
  • Mâncarea proaspătă, gătită acasă este mai recomandată decât cea cumpărată, gata preparată sau semipreparată.
  • Mâncarea cumpărată „în borcănele” este utilă doar atunci când sunteți plecați de acasă, nu se folosește zi de zi deoarece are, de obicei, aceeași textură indiferent de conținut.
  • Copilul se alimentează doar în poziție sezândă, verticală, poziție în care îi este mai ușor să mestece alimentele, iar riscul de a se asfixia cu mâncarea este mai mic.
  • Oferiți copilului mai multe tipuri de alimente pentru a-l lăsa să le descopere treptat gustul și textura și a se obișnui cu ele.

Autor:

E-mail:
daniela.draghiciu@mamaresponsabila.ro
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.