Alergiile alimentare

15 May 2012


 
Alergia alimentară este una dintre cele mai frecvente manifestări alergice. Este importantă din punct de vedere medical datorită riscului apariției manifestărilor severe, amenințătoare de viață, dar și datorită creșterii prevalenței bolii în ultimii ani. În Europa și America de Nord 6-8% dintre copiii mai mici de 3 ani prezintă alergii alimentare. Diagnosticul alergiei alimentare și recomandările medicale corecte privind evitarea alimentelor respective reduce riscul apariției manifestărilor grave și, în același timp, evită eliminarea nejustificată a unor alimente din dieta copilului.




Alergia alimentară este un răspuns imun anormal declanșat de alimente. Se consideră aliment orice substanță, preparată, semipreparată sau crudă, destinată consumului uman, inclusiv băuturi, gumă de mestecat, aditivi alimentari și suplimente alimentare. Reacția imună se produce prin intermediul imunoglobulinelor E (IgE) situație în care răspunsul imun este imediat, manifestările clinice se produc în minute, maxim 2 ore de la expunerea la alimentul respectiv, sau poate fi mediat celular adică la reacția imună participă alte tipuri de celule, non-IgE și atunci răspunsul imun este întârziat iar manifestările se produc la interval de ore sau zile. Unele reacții imune declanșate de alimente implică ambele mecanisme.

 

Alimente care determina aparitia alergiilor la copii

Alimente care determina aparitia alergiilor la copii

Există aproximativ 170 de alimente care pot declanșa reacții imune. Cele mai frecvente reacții alergice sunt produse de lapte, ouă de găină, cereale, soia dar și de arahide, alune, nuci, fructe de mare (mai rar la copil decât la adult).Cei mai mulți copii vor tolera până la urmă, de obicei în adolescență, laptele, ouăle, soia și grâul, mult mai puțini vor dezvolta toleranță la arahide, alune și nuci. Alergenii alimentari, adică acele componente din alimente care produc alergia sunt, de obicei, proteine care declanșează un răspuns imun. Unele alimente produc alergii doar când sunt consumate crude (legume, fructe), deoarece în timpul preparării proteinele responsabile de alergie sunt distruse, în timp ce alte alimente sunt alergenice chiar dacă au fost gătite. Uleiurile alimentare (de soia, porumb, alune, susan) pot fi puțin alergenice dacă aproape toate proteinele au fost îndepărtate prin procesare, sau dimpotrivă, foarte alergenice în cazul uleiurilor puțin procesate. Absorbția alimentului este mai rapidă dacă este consumat pe stomacul gol sau în asociere cu alcoolul.




Reacțiile încrucișate sunt posibile atunci când un alergen alimentar are structură similară cu o altă proteină alimentară (de exemplu între crustacee și alune), anticorpii produși împotriva unui anumit alergen reacționează cu alte alimente declanșând reacția alergică.

Orice persoană poate avea anticorpi IgE la un anumit alergen alimentar (situația se numește sensibilizare) dar alergia alimentară presupune prezența IgE și a manifestărilor determinate de expunerea la alergenul respectiv; sensibilizarea nu este echivalentă cu alergia motiv pentru care nu se determină prezența IgE specifice pentru un anumit aliment dacă nu există manifestări declanșate de consumul acelui aliment. Orice individ poate dezvolta toleranță la alergenul alimentar, adică absența alergiei la un anumit aliment care inițial a determinat o manifestare alergică. Toleranța se poate produce pe cale naturală sau ca urmare a medicației administrate.

Alergia la laptele de vacă, la ouă și la soia sunt cele mai frecvente la copil dar 80% dintre aceștia vor dezvolta toleranță până la vârsta de 5 ani. Alergia la laptele de vacă apare frecvent înaintea vârstei de 1 an, evitarea produselor din lapte este ușoară pentru copiii alimentați la sân; în cazul celor alimentați cu lapte praf și vârsta mai mare de 6 luni laptele din soia este un bun înlocuitor, cei mai mici de 6 luni pot fi alimentați cu formule hidrolizate din lapte, obținute prin scindarea proteinelor care astfel nu mai sunt alergenice, și care se cumpără sub formă de lapte praf din farmacii. Laptele de capră, oaie, bivoliță pot fi încercate la copilul peste 1 an dar pot determina alergii încrucișate cu cel de vacă deoarece proteinele lor sunt foarte asemănătoare. Laptele poate fi prezent în alimente sub diferite forme motiv pentru care trebuie verificată existența lui înainte de consumul alimentelor ce nu sunt preparate în casă. Multe dintre produsele cumpărate conțin cazeină, o componentă a laptelui de vacă, ca de exemplu conservele din ton, unele restaurante folosesc untul pentru a îmbunătăți aroma cărnii gătite prin prăjire.

Reacția adversă declanșată de consumul unui aliment, dar care nu implică un mecanism imun se numește intoleranță alimentară (nu este opusul toleranței). Un exemplu frecvent întâlnit este intoleranța la lactoză, diferită de alergia la proteinele laptelui de vacă. În cazul intoleranței la lactoză, datorită lipsei unei enzime din peretele intestinului responsabilă de digestia lactozei, ingestia de lapte cu lactoză duce imediat la dureri abdominale, diaree produse de excesul de lactoză din intestin. Intoleranțele alimentare pot fi produse și de coloranții alimentari (tartrazina) sau conservanți (sulfiți).

 

Factorii de risc pentru alergia alimentară

Copiii cu dermatită atopică severă în primele 3 luni de viață vor fi frecvent alergici la lapte, ouă sau alune. Cei cu vârsta mai mică de 5 ani și dermatită persistentă deși terapia topică este optimă sau care prezintă exacerbări cu ocazia consumului unui anumit aliment, vor fi testați pentru alergie la lapte, ouă, arahide, grâu, soia. Pacienții cu astm bronșic dezvoltă reacții alergice mai severe. Copiii ai căror părinți sau rude de gradul I au alergii alimentare, rinită alergică, astm bronșic sau dermatită atopică au risc crescut de alergie.

 

Manifestările alergiei alimentare

Manifestările alergiei alimentare

Alergiile mediate prin IgE produc manifestări în interval de minute sau ore după ingestia alimentului; simptomele se repetă cu ocazia unei noi expuneri la respectivul aliment. Manifestările sunt la nivelul pielii (urticarie caracterizată prin apariția unor pete roșii de diferite forme și dimensiuni, care apar și dispar în interval scurt de timp, uneori cu centrul mai palid), a țesutului situat sub piele sau mucoase (angioedem manifestat prin umflarea pleoapelor, buzelor, limbii, a faringelui) a aparatului respirator (copilul respiră zgomotos, cu dificultate datorită inflamației și edemului de la nivelul căilor respiratorii ce împiedică aerul să pătrundă în plămâni) sau tubului digestiv (colici abdominale, vărsături, diaree). Cea mai severă reacție alergică și care pune în pericol viața copilului este anafilaxia în cursul căreia starea copilului este profund degradată, respiră greu, are durere de cap sau devine inconștient, pielea este roșie în totalitate sau cu pete. Manifestările apar în 30 min – 2 ore de la ingestia alimentului și pot pune în pericol viața copilului de aceea este necesar ajutorul medical calificat imediat (telefon 112).

Reacțiile alergice care nu implică imunoglobulinele E au manifestări mult mai tardive – apar în ore sau zile de la ingestia alimentului. Copilul prezintă frecvent manifestări digestive: vărsături cronice, dureri abdominale, diaree cronică cu repercursiuni asupra creșterii copilului, scaune cu mucus și sânge după ingestia alimentului respectiv; manifestările dispar odată cu renunțarea la acel aliment și reapar la reintroducerea lui, alergia este frecvent determinată de proteinele din lapte sau soia, posibil și de cereale, crustacee. Manifestările cutanate sunt rare: dermatita alergică de contact (roșeață, mâncărime, vezicule secundare contactului pielii cu substanțe chimice introduse artificial – aditivi sau existente în mod normal în alimente ca în cazul portocalei, fructului de mango). Și manifestările respiratorii sunt excepționale: sindromul Heiner este o boală rară a sugarului și copilului mic în care ingestia de lapte este asociată cu manifestări respiratorii cronice, probleme digestive și anemie care dispar la eliminarea laptelui din alimentație.

 

Diagnosticul alergiilor alimentare

Diagnosticul alergiilor se bazează pe istoricul manifestărilor copilului – problemele relatate de către părinți, răspunsurile la întrebările adresate de către medic și care urmăresc existența unei corelații între consumul unui aliment și diferitele acuze ale copilului, timpul scurs de la expunerea la aliment până la apariția manifestărilor (mai puțin sau mai mult de 2 ore), durata și severitatea manifestărilor,  sau existența unui teren alergic (dermatită atopică, astm bronșic sau rinită alergică prezente la copil sau rudele de gradul I) alături de examinarea copilului care evaluează starea de nutriție și prezența semnelor unor boli alergice, ambele fiind esențiale în formularea diagnosticului de alergie alimentară.

În cazul alergiilor imediate se dozează IgE specifice pentru alimentul incriminat din sânge și/sau se efectuează teste cutanate numite prick test (o picătură dintr-o soluție ce conține alergenul se pune pe piele apoi se înțeapă tegumentul pentru ca soluția să pătrundă în piele; dacă zona devine roșie sau se produce mâncărime testul este pozitiv adică persoana este alergică la respectivul alergen). Testele cutanate pot determina reacții alergice generale. Nu se efectuează dozarea IgE sau teste cutanate pentru alergie dacă nu există manifestări declanșate de alimente deoarece analizele pozitive nu semnifică alergie ci sensibilizare. Eliminarea nejustificată a alimentelor din dieta copilului datorită testelor pozitive, în absența manifestărilor declanșate de acestea, poate afecta creșterea copilului.

În alergiile ce nu implică reacții imune mediate de IgE nu există teste de laborator care să ne ajute în diagnostic. Singurul test, dar care este esențial pentru diagnostic și, în același timp, pentru tratamentul copilului este eliminarea din dietă a alimentului incriminat. Dacă manifestările dispar odată cu eliminarea alimentului (de obicei se renunță pentru o perioadă de 2-6 săptămâni) și reapar la introducerea ulterioară a alimentului (se numește test de provocare orală) copilul este alergic la acel aliment.

Copiii cu alergie IgE mediată și astm bronșic, cei care nu au evoluție bună după eliminarea alimentului respectiv din dietă și copiii la care suspiciunea de alergie alimentară este mare dar testele sunt negative trebuie să se adreseze medicului alergolog.

 

Tratamentul alergiilor alimentare a căror manifestări nu sunt severe

  1. Evitarea alergenilor dovediți a determina reacții alergice IgE sau non-IgE mediate. Nu se recomandă evitarea unor potențiali alergeni dacă nu s-a dovedit existența alergiei. Se va avea în vedere și posibila reactivitate încrucișată: copilul alergic la laptele de vacă poate avea sensibilitate și la laptele de capră, oaie, bivoliță; alergia la pește, fructele de mare sau alune încrucișat cu nuci, fistic. Statusul nutrițional al copilului trebuie evaluat periodic.

Grâul sau ouăle, când sunt prezente în formă naturală, sunt uşor de eliminat din dietă. Dar în produsele alimentare gata preparate, de exemplu, în sosuri aceşti alergeni pot fi prezenţi. Copiii și părinții trebuie obișnuiți să identifice pe eticheta produselor existența alergenilor în produsele cumpărate. Limbajul folosit pe etichete trebuie să fie simplu, eticheta ușor de citit, pentru a recunoaște alimentele periculoase. Lista alimentelor identificate a produce mai mult de 90% dintre reacțiile alergice nu este identică pentru diferitele regiuni, de exemplu alergenii din SUA (8 alergeni) sunt diferiți față de  Europa respectiv Asia. Uniunea Europeană a stabilit reguli de etichetare a alimentelor astfel încât toți consumatorii să fie informați atunci când decid să cumpere un anumit produs alimentar. Regulamentul European al Etichetării Alimentelor 1169/2011 stabilește lista substanțelor care cauzează alergii și intoleranțe și care sunt obligatoriu menționate pe eticheta produselor, dacă se regăsesc în compoziția produsului alimentar respectiv.

În România etichetarea alimentelor este reglementată prin HG 751/2008 care transpune prevederile Directivei Comisiei 2007/68/EC iar HG 106/2002 privind etichetarea alimentelor (Anexa 1f) conține lista alimentelor a căror prezență trebuie precizată pe eticheta produsului. Lista celor 14 alimente potențial alergenice este identică pentru România și Uniunea Europeană și cuprinde: cereale care conțin gluten, crustacee, ouă, pește, arahide, soia, lapte, fructe cu coajă (migdale, alune de pădure, nuci, anacarde, nuci Pecan, nuci de Brazilia, fistic, nuci de macadamia și nuci de Queensland), țelină, muștar, semințe de susan și produse derivate, dioxid de sulf și sulfiți, lupin, moluște și produse derivate. Lista de ingrediente alergenice din alimente inclusă în anexe este reînnoită mereu, în funcție de rezultatele cercetărilor științifice (12 grupe de alergeni în 2003, 14 în 2011).  Deoarece unii derivaţi ai alergenilor cunoscuţi nu produc reacţii alergice, aceeaşi legislaţie oferă excepţii: siropul de glucoză din grâu, uleiul rafinat din boabe de soia, diferite distilate din nuci şi ingrediente proteice folosite la limpezirea vinurilor. Uleiul presat la rece sau nerafinat poate conține proteine periculoase, inexistente în uleiul înalt rafinat.

Mențiunea „acest produs poate conține urme de arahide” nu aduce suficiente informații consumatorilor pentru a evita expunerea neintenționată la alergen. Eticheta precauționară avertizează consumatorii asupra posibilei prezențe a alergenilor dar nu este reglementată prin legislație.

2. Nu există medicamente care să prevină alergia alimentară. Corticosteroizii pot fi utili în alergia non-IgE mediată dar reacțiile adverse și riscul crescut de infecții depășesc beneficiile terapiei.

3. Medicația antihistaminică nu se folosește pentru prevenirea alergiei ci doar în terapia manifestărilor induse de alergie. Se poate folosi pe termen lung dacă excluderea alergenului din alimentație este imposibilă deoarece produce alterarea statusului nutrițional al copilului sau expunerea nu poate fi evitată.

4. Nu se recomandă imunoterapie (administrarea unor cantități mici din respectivul alergen, în doze progresiv crescânde – poate produce reacții alergice severe).

5. Vaccinarea copiilor cu alergie la ou: vaccinurile produse pe culturi de ouă embrionate conțin o singură proteină potențial alergenică – ovalbumina, substanță care se găsește în cantități foarte mici în compoziția vaccinurilor

  • Vaccinul rujeolic este fabricat în cultură de ouă embrionate. Nu este contraindicată administrarea lui     deoarece riscul de alergie este mic, alergiile sunt declanșate de obicei de gelatina folosită la fabricarea vaccinului
  • Vaccinul gripal: toate vaccinurile gripale sunt fabricate pe culturi de ouă embrionate. Persoanele care prezintă doar urticarie după expunerea la ou pot fi vaccinate. Cele care au reacții alergice severe – anafilaxie nu se vor vaccina, iar cele cu angioedem, astm bronșic pot fi vaccinate sub supraveghere medicală.
  • Vaccinul antirabic: nu se administrează persoanelor cu istoric de urticarie, angioedem, astm bronșic, anafilaxie la expunerea la ou. Există și vaccin antirabic ce nu este fabricat utilizând ouă embrionate

6. Nu se efectuează teste înainte de introducerea în alimentație a produselor potențial alergenice la pacienții cu risc crescut (istoric de alergii importante)

7. Nu se restricționează dieta mamei în cursul sarcinii sau lactației în scopul prevenirii alergiilor alimentare

8. Diversificarea alimentației sugarului se face corect, indiferent de riscul de alergie

 

Tratamentul anafilaxiei și a altor alergii alimentare acute

Anafilaxia este o reacție alergică acută severă, ce poate duce la deces. Este mediată de IgE reacția fiind determinată de eliberarea unor substanțe în organism care produc șoc, tuburări respiratorii asociate sau nu cu manifestări la nivelul pielii. Manifestările sunt grave, starea copilul este deteriorată, respiră greu, conștiența este alterată. Se solicită ajutor medical calificat imediat (telefon 112). Copiii care au trecut printr-un episod de anafilaxie primesc, la externarea din spital, recomandări stricte privind evitarea alimentului care i-a pus viața în pericol, are asupra lui brățară care avertizează pe cei din jur asupra riscului de anafilaxie și poartă cu el, în permanență, seringi preumplute cu un medicament (Adrenalină) a cărui injectare ameliorează manifestările până la sosirea echipajului medical. Copiii și aparținătorii lor sunt instruiți în spital cu privire la utilizarea acestor seringi preumplute. Au, de asemenea, nevoie de medicamente antihistaminice dacă manifestările sunt ușoare (urticarie, umflarea sau roșeața feței, mâncărime la nivelul cavității bucale, grețuri), aceste medicamente, care trebuie înghițite, nu se administrează dacă starea copilului este foarte gravă situație în care se utilizează  Adrenalina, injectabil.

Autor:

E-mail:
daniela.draghiciu@mamaresponsabila.ro
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.