Adopţia

01 Aug 2012


 
Codul civil defineşte adopţia ca fiind o operaţiune juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Adopţia






Din punctul de vedere al vârstei persoanelor care pot fi adoptate, legea specifică faptul că un copil poate fi adoptat până la dobândirea capacităţii depline de exercitiu – care este în general la împlinirea vârstei de 18 ani, iar cu titlu de excepţie, la 16 ani-pentru capacitatea de exerciţiu anticipată, căsătorie, etc. Poate fi adoptată şi persoana care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu – deci şi după împlinirea vârstei de 18 ani, cu condiţia să fi fost crescută în timpul minorităţii de către cel care doreşte să o adopte.

Adopţia între fraţi, indiferent de sex, este interzisă.

Adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare, precum şi adopţia între soţi sau foşti soţi, este interzisă.

Adopţia fraţilor, indiferent de sex, de către persoane sau familii diferite, se poate face numai dacă acest lucru este în interesul lor superior.

Ca şi condiţii pentru a putea adopta, codul civil prevede următoarele: a) adoptatorul trebuie să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul-sau cu titlu de excepţie 16 ani în numite cazuri; b) adoptatorul trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a adoptatului.

Nu poate adopta persoana care nu are capacitate deplină de exerciţiu, alienaţii sau debilii mintali, precum şi cei cu boli psihice grave.

Două persoane de acelaşi sex nu pot adopta împreună.     

În cadrul procedurii adopţiei, următoarele persoane trebuie să îşi dea consimţământul:

– părinţii fireşti ai adoptatului minor, sau cel care exercită autoritatea părintească, dacă părinţii sunt necunoscuţi, decedaţi, etc. Dacă unul dintre părinţii fireşti este necunoscut, decedat, sau se află în imposibilitate de a-şi exprima voinţa, legea prevede că este suficient consimţământul celuilalt părinte. Când ambii părinţi fireşti se află în una din aceste situaţii, adoptia se poate încheia fără consimţământ. Consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului şi poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimarii lui.

– adoptatul care a împlinit vârsta de 10 ani;

– adoptatorul sau dupa caz, soţii din familia adoptatoare, când aceştia adoptă împreună;

– soţul celui care adoptă, cu excepţia cazului în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-şi manifesta consimţământul.

Consimţământul dat în considerarea promisiunii sau obţinerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora, nu este valabil.




 După cum am afirmat, prin adopţie se stabileşte filiaţia între adoptat şi adoptator, dar şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Ca şi consecinţă firească, rezultă că raporturile de rudenie încetează între adoptat şi părinţii lui fireşti, precum şi cu rudele acestora.

Copilul adoptat dobândeste prin adopţie numele de familie al celui care adoptă. În cazul în care soţii din familia adoptatoare nu se înţeleg cu privire la nume, hotărăşte instanţa. Instanţa poate dispune şi schimbarea prenumelui copilului adoptat, la cererea adoptatorului.

Pe baza actului de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă întocmeşte un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti.

Orice adopţie poate fi desfăcută, la cererea adoptatorului, dacă adoptatul a atentat la viaţa lui, a descendenţilor sau ascendenţilor lui, ori dacă adoptatul a fost găsit vinovat faţă de adoptator, de fapte penale pedepsite cu închisoarea de cel puţin 2 ani. Adopţia poate fi desfăcută, în aceleaşi condiţii şi la cererea adoptatului, dacă adoptatorul s-a făcut vinovat de faptele sus menţionate.

Adopţia poate fi şi anulată, la cererea oricărei persoane care a consimţit la încheierea ei, pentru vicii de consimţământ, cum ar fi: eroare asupra identităţii adoptatului, violenţă sau dol. Această acţiune poate fi formulată în termen de 6 luni de la descoperirea erorii, sau dolului, sau de la data încetării violenţei, dar nu mai târziu de 2 ani de la data adopţiei.

O adopţie este considerată fictivă dacă a fost încheiată cu alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului.

Dacă o adopţie încetează, părinţii fireşti ai copilului redobândesc drepturile şi îndatoririle părinteşti. Adoptatul redobândeşte numele de familie avut înainte de încuviinţarea adopţiei.

Dispoziţiile legale sus menţionate, se completează cu prevederile din Legea specială nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, lege care a fost republicată în anul 2012.

Autor:

E-mail:
Website:

Lasă un comentariu

Trebuie sa fii logata sa poti adauga un comentariu.